Update: Si niste adevaruri extrem de actuale despre barbati si femei enuntate aici.
Am poposit zilele trecute intr-o librarie si rasfoind una-alta, mi-a cazut in mana si cartea "Legile lui Murphy", pe care am parcurs-o fragmentar cu multa placere.
Apoi mi-am amintit ca la vremea cand am citit-o prima data, mi-au placut tare mult enunturile :
"Daca nu-i poti convinge, zapaceste-i!"
"Banii costa prea mult."
"Omul nu poate gasi ceea ce cauta. S-a invatat sa se multumeasca cu ce poate gasi."
Si m-am minunat de veridicitatea altora pe care nu le retinusem:
"Un barbat poate fi fericit cu orice femeie, atat timp cat nu o iubeste."
"Toti cred in dragoste, dar fiecare se intreaba daca ea exista."
"Daca barbatul crede ca a castigat o disputa, victoria e doar in mintea lui."
Si cum femeile se cred si ele niste mici filozoafe :D, mi-a trecut instant prin minte un enunt propriu, formulat ad-hoc:
Cu cat vei dori mai mult sa capeti incredere in cei din jur, cu atat veti deveni cu totii cinici.
Din pacate.
vineri, 30 iulie 2010
black sea
Un meduz si o meduza...carand de-a spinarea o meduzica-bebe inarmata cu lopatici, galetuse si forme de nisip au descins catre mare. Aveau de pus tara la cale, de negociat cu apa, soarele si nisipul...obiectivul: un bronz frumos si sanatos.
S-au inteles de minune, a mai lasat si marea de la ea, au fost mai toleranti si meduzoii, dar mai ales meduzica-bebe care ajunsese si in somn sa ingane :"apa-apa", desi ii era tare frica de valuri.
A fost dragoste cu nabadai si meduzica a promis marii ca se vor vedea si la anul.
miercuri, 21 aprilie 2010
file de poveste(2)
...si cum in viata lucrurile se intampla dupa zicala nu-i pentru cine se potriveste, ci pentru cine se nimereste, cele doua dame se reintalnesc spre a-si povesti noutatile.
Un aer primavaratic le invaluia buclele blonde. O dimineata placuta, senina, cu un soare bland ce le mangaia strengareste chipurile tinere.
Cu ochii pierduti intr-un amalgam de intrebari, dar pastrand o sclipire ciudata, incantare parca, dar si teama, femeia cu zambet sagalnic , deschizandu-si umbreluta, se intoarse catre prietena ei si, cu un suras inocent, ii spuse:
- Am cunoscut un barbat, si se opreste, ca si cum nici n-ar mai trebui sa adauge altceva, spusese totul, de fapt, dar cum prietena ei se uita mirata, neintelegand ce vrea sa spuna, se hotari sa-i povesteasca.
Am avut un weekend plin de evenimente placute, neasteptate si am cunoscut un barbat, repeta ea, surazand catre femeia de alaturi care incepuse sa inteleaga sensul vorbelor ei. Un francez, venit parca din alta lume, coborat din curtea de la Versailles, si-a parasit alaiul si s-a oprit la mine, tandru, afectuos, aproape ce-mi doream, desi i se dusese vestea ca ar fi un superficial si un flusturatic...dar pana acum pare rupt din carti, ireal si totusi am petrecut doua zile dragute, aproape minunate cu el.
-Eiii, dar asta e foarte bine! ma bucur mult ca tot ce s-a intamplat in ultima vreme e de bun augur.
-Daa...si totusi, totusi, desi a avut un comportament extraordinar, nu ma simt indragostita...adica starea aia..stii tu, starea aia care iti aduce fluturi in stomac, visare si....
- Probabil pentru ca s-au petrecut toate foarte repede, iesiri in fiecare seara, cu el, cu fetele, apoi iar cu el, au fost zilele prea pline si n-ai avut timp sa intelegi ce se intampla cu tine...si oricum, inca e prea devreme sa te pronunti...acum e doar incantare, mai incolo incantarea poate deveni indragosteala sau ...nimic, adauga surazand femeia cu privire linistita.
- Da, ai si tu dreptate, dar parca m-as fi asteptat sa ma simt altfel, sa zburd, sa zbor, sa ...nu stiu, sa ma manifest cumva diferit decat pana acum...si totusi, uite-ma cat sunt de calma.
- E doar o parere, draga mea, poate ca ar fi bine sa te uiti in oglinda, ti-ai pus un fard nou azi sau ce vad eu e o sclipire naturala? adauga bland prietena ei. Iti lucesc ochii, e semn bun, crede-ma. Ai intalnit numai barbati nedemni pana acum si ti-ai pierdut increderea in ei, poate ca acesta merita o sansa, dar...cu vigilenta...
-Vom vedea, raspunse sceptic femeia cu zambet sagalnic, vom vedea, draga mea, daca el mi se potriveste sau nu. Iti multumesc ca esti aici. Vom vedea...
va urma
sursa foto : galerie.liternet.ro/
Un aer primavaratic le invaluia buclele blonde. O dimineata placuta, senina, cu un soare bland ce le mangaia strengareste chipurile tinere.
Cu ochii pierduti intr-un amalgam de intrebari, dar pastrand o sclipire ciudata, incantare parca, dar si teama, femeia cu zambet sagalnic , deschizandu-si umbreluta, se intoarse catre prietena ei si, cu un suras inocent, ii spuse:- Am cunoscut un barbat, si se opreste, ca si cum nici n-ar mai trebui sa adauge altceva, spusese totul, de fapt, dar cum prietena ei se uita mirata, neintelegand ce vrea sa spuna, se hotari sa-i povesteasca.
Am avut un weekend plin de evenimente placute, neasteptate si am cunoscut un barbat, repeta ea, surazand catre femeia de alaturi care incepuse sa inteleaga sensul vorbelor ei. Un francez, venit parca din alta lume, coborat din curtea de la Versailles, si-a parasit alaiul si s-a oprit la mine, tandru, afectuos, aproape ce-mi doream, desi i se dusese vestea ca ar fi un superficial si un flusturatic...dar pana acum pare rupt din carti, ireal si totusi am petrecut doua zile dragute, aproape minunate cu el.
-Eiii, dar asta e foarte bine! ma bucur mult ca tot ce s-a intamplat in ultima vreme e de bun augur.
-Daa...si totusi, totusi, desi a avut un comportament extraordinar, nu ma simt indragostita...adica starea aia..stii tu, starea aia care iti aduce fluturi in stomac, visare si....
- Probabil pentru ca s-au petrecut toate foarte repede, iesiri in fiecare seara, cu el, cu fetele, apoi iar cu el, au fost zilele prea pline si n-ai avut timp sa intelegi ce se intampla cu tine...si oricum, inca e prea devreme sa te pronunti...acum e doar incantare, mai incolo incantarea poate deveni indragosteala sau ...nimic, adauga surazand femeia cu privire linistita.
- Da, ai si tu dreptate, dar parca m-as fi asteptat sa ma simt altfel, sa zburd, sa zbor, sa ...nu stiu, sa ma manifest cumva diferit decat pana acum...si totusi, uite-ma cat sunt de calma.
- E doar o parere, draga mea, poate ca ar fi bine sa te uiti in oglinda, ti-ai pus un fard nou azi sau ce vad eu e o sclipire naturala? adauga bland prietena ei. Iti lucesc ochii, e semn bun, crede-ma. Ai intalnit numai barbati nedemni pana acum si ti-ai pierdut increderea in ei, poate ca acesta merita o sansa, dar...cu vigilenta...
-Vom vedea, raspunse sceptic femeia cu zambet sagalnic, vom vedea, draga mea, daca el mi se potriveste sau nu. Iti multumesc ca esti aici. Vom vedea...
va urma
sursa foto : galerie.liternet.ro/
vineri, 16 aprilie 2010
il faut toujours un perdant
je sais...
en amour il faut toujours un perdant,
j'ai eu la chance de gagner souvent...
je t'ai perdue, pourtant...
en amour il faut toujours un perdant,
j'ai eu la chance de gagner souvent...
je t'ai perdue, pourtant...
poveste
Parfum placut de tigara de foi si cafea.Doua dame bine sorb cu nesat din cestile maronii si isi zambesc. S-au intalnit dis-de-dimineata sa discute serios despre o problema spinoasa care o rascolise toata noaptea pe una dintre ele.
-Bine, draga mea, dar cum a putut sa-ti faca una ca asta? Ca si cum ti-ar fi aruncat un avertisment care poate deveni oricand o invitatie la duel, spune zambind, cea care parea mai linistita.
-Ei, nu stiu, nu stiu ce sa mai cred, dar uite ca ea mi-a spus-o direct, fara sa-i pese, ca ar trebui sa stau deoparte, ca el e indragostit si nu sunt eu aia, ci altcineva.
-Pai si atunci el de ce a tot stat la povesti cu tine toata saptamana, apoi a vrut sa te cunoasca...ca indragosteala te cam tine ocupat si mental si sufleteste, nu mai ai nici ochi, nici urechi pentru alt fel de socializare, cel putin nu atunci cand esti la inceputul relatiei.
-Ei, vom vedea ce va urma, sunt curioasa cine-i preafericita, raspunde sagalnic cealalta femeie.
S-a tot gandit de ce oare e lumea asta intoarsa cu susu-n jos, pana si relatia barbat-femeie nu mai e una normala, femeia a preluat rolul de vanator si uite, chiar e dispusa sa faca orice numai sa-si inlature orice posibila concurenta. Barbatul a devenit un scop pentru unele femei si, culmea, ele chiar se si pricep sa convinga, trecand peste selectia naturala care implica acea chimie imposibil de descifrat dintre un barbat si femeia lui.
Convinsa ca lucrurile se vor aseza de la sine, intr-un mod firesc, femeia cu zambet sagalnic continua:
-Ma gandesc ca in viata asta nu merita gandurile mele decat o singura persoana: acela care va sti sa ma duca acolo unde numai imaginatia poate ajunge, care va lua din realitate o bucata si o va transforma, modeland-o in lumea noastra, chiar daca pare naiv, iluzoriu si imposibil, barbatii, daca vor, pot face o femeie sa zambeasca din suflet si cu suflet, asa ca prefer sa fiu in continuare femeie si sa ma las cucerita...asta e normalul meu.
va urma
sursa foto : galerie.liternet.ro/
marți, 13 aprilie 2010
criza. punct. o luam de la capat
Am lecturat deunazi un articol interesant care mi-a confirmat concluzia la care ajunsesem, analizand cu mintea unui om simplu, fauritor la uzina capitalista a zilelor noastre ( ca voi toti, de altfel, cei din sectorul privat) ca, de fapt, criza asta care s-a abatut si asupra noastra, e un semnal de alarma ca lucrurile pe aici pe la noi nu stateau asa cum trebuia, asa cum era normal...adicatelea erau cam exagerate.
Cele cateva decenii petrecute in comunism ne-au privat de multe.
Capitalismul care ne-a invadat dupa, a fost prost adoptat de un popor care, tinut in gratii atata vreme, nu-si stia limitele, nu gandea echilibrat si nu avea simtul masurii...
De la o amarata de alimentara, cu rafturi goale, tainuind carnea, laptele si ouale ca si cum ar fi fost secrete nationale la care nu se putea accede decat cu greu, deodata, s-au itit nenumaratele malluri, supermarketuri si hipermarketuri care te imbie cu de toate...ce daca nu ai destui bani ca sa-ti iei o plasma?..ai acces la creditare, pt ca azi trebuie sa consumi, iti ajunge cat ai stat si te-ai uitat la rafturile goale din alimentara unde se gasea mereu doar guma de mestecat si sarlota.
Apoi, intocmai ca parvenitii de dupa primul razboi mondial, de ce sa nu te imbogatesti tu mai repede, muncind mai putin, dar intuind posibilitatile de inavutire prin tranzactii imobiliare...pt ca toti vor o casa, nu? iar statul pare sa incurajeze piata asta...asa incat preturile se umfla si iar se umfla, dar pe o baza salariala subreda si de foarte multe ori mai mica decat pretul "cocioabei"...cat putea sa mai creasca, domnilor, valoarea a patru pereti? pana la stele? ca pana si ele se cutremurau de anormalitatea in care ajunseseram cu totii.
Iata ca vine criza cu valiza si pune punct. Incepe o noua era. Peste tot.
Una care trebuie sa instituie normalitatea... adica vei incepe sa pui bani deoparte, sa iti disciplinezi consumul, sa cantaresti valoarea gologanului, fara sa mai arunci cu el in dreapta si-n stanga, ca si cum l-ai face la xerox, sa-ti organizezi matur si echilibrat viata, financiar vorbind, sa-ti poti cumpara o casa, economisind(asa cum stiu sa faca germanii de atata amar de vreme) pentru ca la cat de goala e visteria tarii acum, nu se stie de unde va avea guvernul in viitorul apropiat bani de toate cele..probabil ca va invata domn' boc sa se dea de 3 ori peste cap si sa se transforme in munti de aur, ca altfel, chiar va trebui sa strangem bine de tot cureaua, si asta nu ca sa instituim o normalitate economica, ci ca sa supravietuim unui orizont incert, cu haina rupta-n coate.
sursa foto : www.capital.ro/zoom/
Cele cateva decenii petrecute in comunism ne-au privat de multe.
Capitalismul care ne-a invadat dupa, a fost prost adoptat de un popor care, tinut in gratii atata vreme, nu-si stia limitele, nu gandea echilibrat si nu avea simtul masurii...
De la o amarata de alimentara, cu rafturi goale, tainuind carnea, laptele si ouale ca si cum ar fi fost secrete nationale la care nu se putea accede decat cu greu, deodata, s-au itit nenumaratele malluri, supermarketuri si hipermarketuri care te imbie cu de toate...ce daca nu ai destui bani ca sa-ti iei o plasma?..ai acces la creditare, pt ca azi trebuie sa consumi, iti ajunge cat ai stat si te-ai uitat la rafturile goale din alimentara unde se gasea mereu doar guma de mestecat si sarlota.
Apoi, intocmai ca parvenitii de dupa primul razboi mondial, de ce sa nu te imbogatesti tu mai repede, muncind mai putin, dar intuind posibilitatile de inavutire prin tranzactii imobiliare...pt ca toti vor o casa, nu? iar statul pare sa incurajeze piata asta...asa incat preturile se umfla si iar se umfla, dar pe o baza salariala subreda si de foarte multe ori mai mica decat pretul "cocioabei"...cat putea sa mai creasca, domnilor, valoarea a patru pereti? pana la stele? ca pana si ele se cutremurau de anormalitatea in care ajunseseram cu totii.
Iata ca vine criza cu valiza si pune punct. Incepe o noua era. Peste tot.
Una care trebuie sa instituie normalitatea... adica vei incepe sa pui bani deoparte, sa iti disciplinezi consumul, sa cantaresti valoarea gologanului, fara sa mai arunci cu el in dreapta si-n stanga, ca si cum l-ai face la xerox, sa-ti organizezi matur si echilibrat viata, financiar vorbind, sa-ti poti cumpara o casa, economisind(asa cum stiu sa faca germanii de atata amar de vreme) pentru ca la cat de goala e visteria tarii acum, nu se stie de unde va avea guvernul in viitorul apropiat bani de toate cele..probabil ca va invata domn' boc sa se dea de 3 ori peste cap si sa se transforme in munti de aur, ca altfel, chiar va trebui sa strangem bine de tot cureaua, si asta nu ca sa instituim o normalitate economica, ci ca sa supravietuim unui orizont incert, cu haina rupta-n coate.sursa foto : www.capital.ro/zoom/
joi, 8 aprilie 2010
interesul poarta fesul si se cheama FMI
...zice o vorba populara, ca si cum intelepciunea inaintasilor poarta in ea si raspunsul pt vremurile moderne.
"Romania, cel mai mare datornic al FMI" titreaza online 9AmNews...exagerare sau pur adevar, ideea e ca oricum suntem intrati aproape de tot intr-o mocirla din care se pare ca doar mana intinsa a FMI-ului aduce salvarea.
Intrebarea stupida ori destul de relevanta pt a intelege cum stam azi cu sclavia moderna este: Oare avea vreun interes FMI-ul ca toata aceasta criza mimata ori aievea sa prinda contur si apoi sa se inradacineze in anumite state?
Apoi imi vine in minte o a doua intrebare retorica si ea prin sensu-i ironic: Oare infundarea economica a Greciei urma sa umple buzunarul vreunei mari puteri mondiale?
Insulitele elene, inca virgine, le fac cu ochiul unor investitori care par sa fi aruncat pastila ca vanzarea lor ar fi un fel de deus ex machina, o solutie salvatoare aparuta din senin sau poate riguros tainuita si lansata apoi la momentul oportun.
E clar ca toate fraiele economiei mondiale sunt cu gratie manuite de mari oameni, cu mari interese care se pitesc in spatele unei organizatii cu greutate, care asemeni camatarului dau, dar si iau cu dobanda inzecita, de la statele incapabile sa supravietuiasca unui cataclism economic.
Din pacate, si noi populam o tara naiva, imatura si cariata parsiv din interior spre exterior. Si va trebui sa platim FMI-ului toata datoria pana la ultimul banut, atat noi, cat si generatiile ce vor urma.
...si un alt proverb spune...ca prostia se plateste!
"Romania, cel mai mare datornic al FMI" titreaza online 9AmNews...exagerare sau pur adevar, ideea e ca oricum suntem intrati aproape de tot intr-o mocirla din care se pare ca doar mana intinsa a FMI-ului aduce salvarea.
Intrebarea stupida ori destul de relevanta pt a intelege cum stam azi cu sclavia moderna este: Oare avea vreun interes FMI-ul ca toata aceasta criza mimata ori aievea sa prinda contur si apoi sa se inradacineze in anumite state?
Apoi imi vine in minte o a doua intrebare retorica si ea prin sensu-i ironic: Oare infundarea economica a Greciei urma sa umple buzunarul vreunei mari puteri mondiale?
Insulitele elene, inca virgine, le fac cu ochiul unor investitori care par sa fi aruncat pastila ca vanzarea lor ar fi un fel de deus ex machina, o solutie salvatoare aparuta din senin sau poate riguros tainuita si lansata apoi la momentul oportun.
E clar ca toate fraiele economiei mondiale sunt cu gratie manuite de mari oameni, cu mari interese care se pitesc in spatele unei organizatii cu greutate, care asemeni camatarului dau, dar si iau cu dobanda inzecita, de la statele incapabile sa supravietuiasca unui cataclism economic.
Din pacate, si noi populam o tara naiva, imatura si cariata parsiv din interior spre exterior. Si va trebui sa platim FMI-ului toata datoria pana la ultimul banut, atat noi, cat si generatiile ce vor urma.
...si un alt proverb spune...ca prostia se plateste!
vineri, 2 aprilie 2010
joi, 18 martie 2010
luni, 15 martie 2010
vineri, 26 februarie 2010
un martisor in dar
Ehh..se apropie martisorul si ziua femeii, a mamei, a iubitei ...asa ca avem nevoie de cateva idei de cadou.Laura ne poate inspira frumos in acest sens.
miercuri, 24 februarie 2010
vineri, 19 februarie 2010
epidemia verbala a lui 'super'
Astazi totul e super!
Termenul asta a invadat vorbirea noastra cu o asa frecventa, incat parca a ajuns sa ne manance toate celelalte cuvinte, nu mai e loc de un "grozav", "minunat", "extraordinar"...
Apoi, a ajuns sa eticheteze si realitati care nu sunt chiar asa nemaipomenite...gen, vremea e super!( cand ea de fapt e doar buna), ce super iti sta cu haina asta!(cand, de fapt, iti sta doar frumos), e super ca poti sa vii!(adica ma bucur ca faci asta), ai niste ochi super!(adica sunt blanzi, calzi, au o culoare draguta, iti vin bine pe fata :)...), am facut asta pentru tine...o, super!(in loc de multumesc, apreciez!)...lista poate continua, oriunde e loc de super, adverb des folosit de francezi, care sunt incantati si se mira de orice pe lumea asta atunci cand converseaza.
Asa ca, asemeni surorii nostre de ginte latina, nu respiram, nu graim, nu existam fara super, ca si cum toata viata noastra s-ar desfasura la modul superlativ, noi am fi niste super oameni care avem o super viata, cu un super job, cu super colegi, super haine, super vacante, super mobila si super wc :D..si super de toate.
Pai si ce ne mai vaitam atata..cu super asta inserat in existenta noastra la tot pasul, ar trebui sa avem super satisfactii, super senzatii si sa fim niste super interesanti, cu tot ce ne trebuie...c'est super!!
Ehhh, pana una-alta, ramanem doar cu rostirea lui super, ca, in rest, suntem niste oameni normali.
Termenul asta a invadat vorbirea noastra cu o asa frecventa, incat parca a ajuns sa ne manance toate celelalte cuvinte, nu mai e loc de un "grozav", "minunat", "extraordinar"...
Apoi, a ajuns sa eticheteze si realitati care nu sunt chiar asa nemaipomenite...gen, vremea e super!( cand ea de fapt e doar buna), ce super iti sta cu haina asta!(cand, de fapt, iti sta doar frumos), e super ca poti sa vii!(adica ma bucur ca faci asta), ai niste ochi super!(adica sunt blanzi, calzi, au o culoare draguta, iti vin bine pe fata :)...), am facut asta pentru tine...o, super!(in loc de multumesc, apreciez!)...lista poate continua, oriunde e loc de super, adverb des folosit de francezi, care sunt incantati si se mira de orice pe lumea asta atunci cand converseaza.
Asa ca, asemeni surorii nostre de ginte latina, nu respiram, nu graim, nu existam fara super, ca si cum toata viata noastra s-ar desfasura la modul superlativ, noi am fi niste super oameni care avem o super viata, cu un super job, cu super colegi, super haine, super vacante, super mobila si super wc :D..si super de toate.
Pai si ce ne mai vaitam atata..cu super asta inserat in existenta noastra la tot pasul, ar trebui sa avem super satisfactii, super senzatii si sa fim niste super interesanti, cu tot ce ne trebuie...c'est super!!
Ehhh, pana una-alta, ramanem doar cu rostirea lui super, ca, in rest, suntem niste oameni normali.
joi, 18 februarie 2010
marți, 16 februarie 2010
"prima casa" din viata ta...cea din povesti
...sau asa cum scria, mare, pe o pancarta in fata unui complex de locuinte noi(pe undeva prin Titan), "casa ta, viata ta!"...ei, nu zau!!!
Pe cuvantul lor de afaceristi ca eu sau orice tanar cu totii neuronii in teasta isi va vinde viata lui Mefisto imobiliaru' pentru 4 pereti !?
Sincer, mi se pare revoltator ca in tara ta, un tanar sau o familie tanara sa fie nevoita sa-si vanda libertatea din fasa, in conditii legale, pentru minimul de decenta, acela de a avea unde sa stea.
Da, stiu, asta se face in toata lumea, se iau credite de la banci sau direct la investitori pentru a fi si tu in randul lumii, adica pt a-ti semna acordul de sclavie moderna, pe plantatiile guvernantilor care mananca si ei o paine cinstita din imobiliare...
Ohhh...dar iata ca vine criza cu valiza si incepe sa cada piata...atunci, ce se gandeste creieru' aducator de ploaie sfanta peste tara, haideti sa mai inventam o chestie, un program ceva ca sa tinem fraierii in joc, sa nu le piara chefu' nebun de cumparat case, plus ca mai avem, indirect, alaturi si parintii fraierilor, mandri ca ei au rostul lor si care au numai pilde intelepte pentru urmasi: da' trebuie sa aveti si voi o casa a voastra, mama!
Si iaca asa se naste programul iesitor din criza si ridicator al economiei patriei si anume ....prima casa!!! ....asta ca sa fim ajutati sa intram cu dreptu' in sistemu' asta nou-nout, capitalist si european...ohhh, cand de fapt, ascunde un asa comunism si o asa cusca, asa multe gratii de nici cu gandu' nu gandesti.
Lasand bazaconiile la o parte, sa redevenim seriosi in ale tarii si sa parcurgem niste informatii referitoare la pomana pe care si-o face statul cu noi, astia tineri si buni de munca :).
Luati de cititi si va minunati, adica informati :D de aici !!
...de la tata guvernu', cu dedicatie pentru tineretu' Romaniei!
sursa foto : www.incasa.ro/_files/
Pe cuvantul lor de afaceristi ca eu sau orice tanar cu totii neuronii in teasta isi va vinde viata lui Mefisto imobiliaru' pentru 4 pereti !?
Sincer, mi se pare revoltator ca in tara ta, un tanar sau o familie tanara sa fie nevoita sa-si vanda libertatea din fasa, in conditii legale, pentru minimul de decenta, acela de a avea unde sa stea.
Da, stiu, asta se face in toata lumea, se iau credite de la banci sau direct la investitori pentru a fi si tu in randul lumii, adica pt a-ti semna acordul de sclavie moderna, pe plantatiile guvernantilor care mananca si ei o paine cinstita din imobiliare...
Ohhh...dar iata ca vine criza cu valiza si incepe sa cada piata...atunci, ce se gandeste creieru' aducator de ploaie sfanta peste tara, haideti sa mai inventam o chestie, un program ceva ca sa tinem fraierii in joc, sa nu le piara chefu' nebun de cumparat case, plus ca mai avem, indirect, alaturi si parintii fraierilor, mandri ca ei au rostul lor si care au numai pilde intelepte pentru urmasi: da' trebuie sa aveti si voi o casa a voastra, mama!
Si iaca asa se naste programul iesitor din criza si ridicator al economiei patriei si anume ....prima casa!!! ....asta ca sa fim ajutati sa intram cu dreptu' in sistemu' asta nou-nout, capitalist si european...ohhh, cand de fapt, ascunde un asa comunism si o asa cusca, asa multe gratii de nici cu gandu' nu gandesti.
Lasand bazaconiile la o parte, sa redevenim seriosi in ale tarii si sa parcurgem niste informatii referitoare la pomana pe care si-o face statul cu noi, astia tineri si buni de munca :).
Luati de cititi si va minunati, adica informati :D de aici !!
...de la tata guvernu', cu dedicatie pentru tineretu' Romaniei!
sursa foto : www.incasa.ro/_files/
luni, 15 februarie 2010
duminică, 14 februarie 2010
fashion online
...da, suntem femei si n-o sa ne vindecam niciodata de boala fashionului :D...bineinteles ca doua manute mici, cu degetele delicate scruteaza, din taste, zarea internetului in cautare de shopping, chiar si acasa :D...si cum cine cauta, gaseste, iacata-ma intrata pe un super site de fashion ....strigand inca o data: ura!! probabil dumnezeu a fost femeie :D...ca parca prea ne-a invatat asa, din fasa, cum sa ne cladim fericirea cu propriile maini.Enjoy the ride!
foto: www.kyra.ro
ce (ma) fac de sf valentin?
Eu cred ca asta e o zi ca oricare alta, o zi in care poti celebra sau nu iubirea, dar nu cred ca sentimentul se cere cantat, aclamat intr-o zi anume a anului...mi se pare putin fortat pt ca necesita un scenariu, o regie si poate niste trucuri, iar dragostea nu are nevoie de asa ceva.
Pe langa fatada comerciala care se da evenimentului, pe langa vanzoleala de prin malluri, unde se pun la cale casatorii de o zi sau alte ineptii, sf valentin asta nici macar nu e al nostru...macar daca am tine si noi cont de credintele noastre in dragobeti (dragobetele saruta fetele ),zburatori cu negre plete si ilene cosanzene...da' iaca nu, trebuie sa facem si noi ca americanii, etalonul nostru in toate.
Si apoi produsele puse pe taraba tuturor, zilele astea, in spiritul sarbatorii mult asteptate, mi se par niste kitsch-uri in mare parte...parca par mai acatarii dulciurile frumos si tematic ambalate....in rest, daca tot vreti musai sa va cadorisiti dragul/draga, mai degraba va puneti putin creativitatea la treaba si inventati ceva frumos si care sa va reprezinte. Asta in cazul cuplurilor.
Pe partea cealalta a baricadei sunt cei singuri care poate simpatizeaza totusi pe cineva si acum au prilejul sa-si declare sentimentul prin scrisorele de amor, trimise anonime sau nu.
Fetele sufera cel mai mult: da' io cum sa fiu, draga, singura de sf valentin?...de parca ziua asta e inceputul si sfarsitul a toate pe lumea asta, asa o mare suferinta nici ca am vazut..vai, vai!!
Hellooo!!! Lasati amatorii de senzatii americanesti sa bata mallurile si sa se sarbatoreasca cu inimioare batande si mirosinde a hipermarket si voi, dragile mele lalele, chiar daca sunteti singurele, incetati cu jelania, acus-acus vine primavara, cu 2 zile cu adevarat de sarbatoare pentru femei, in care cu siguranta veti fi rasfatate de barbatii din jurul vostru.
Si ca sa intru si eu in jocul asta de azi, va dau o sugestie de cadou muzical .
Sa fiti iubiti!
sursa foto: www.irisquilts.com/
Pe langa fatada comerciala care se da evenimentului, pe langa vanzoleala de prin malluri, unde se pun la cale casatorii de o zi sau alte ineptii, sf valentin asta nici macar nu e al nostru...macar daca am tine si noi cont de credintele noastre in dragobeti (dragobetele saruta fetele ),zburatori cu negre plete si ilene cosanzene...da' iaca nu, trebuie sa facem si noi ca americanii, etalonul nostru in toate.Si apoi produsele puse pe taraba tuturor, zilele astea, in spiritul sarbatorii mult asteptate, mi se par niste kitsch-uri in mare parte...parca par mai acatarii dulciurile frumos si tematic ambalate....in rest, daca tot vreti musai sa va cadorisiti dragul/draga, mai degraba va puneti putin creativitatea la treaba si inventati ceva frumos si care sa va reprezinte. Asta in cazul cuplurilor.
Pe partea cealalta a baricadei sunt cei singuri care poate simpatizeaza totusi pe cineva si acum au prilejul sa-si declare sentimentul prin scrisorele de amor, trimise anonime sau nu.
Fetele sufera cel mai mult: da' io cum sa fiu, draga, singura de sf valentin?...de parca ziua asta e inceputul si sfarsitul a toate pe lumea asta, asa o mare suferinta nici ca am vazut..vai, vai!!
Hellooo!!! Lasati amatorii de senzatii americanesti sa bata mallurile si sa se sarbatoreasca cu inimioare batande si mirosinde a hipermarket si voi, dragile mele lalele, chiar daca sunteti singurele, incetati cu jelania, acus-acus vine primavara, cu 2 zile cu adevarat de sarbatoare pentru femei, in care cu siguranta veti fi rasfatate de barbatii din jurul vostru.
Si ca sa intru si eu in jocul asta de azi, va dau o sugestie de cadou muzical .
Sa fiti iubiti!
sursa foto: www.irisquilts.com/
vineri, 12 februarie 2010
niste olanda
...adica niste amsterdam, un tanar european si o poveste...
..mereu acelasi tanar european, mereu aceeasi poveste...spusa cu ochii ratacind intre niste vitrine, multe vitrine dintr-un cartier rosiatic ce vinde placere...un oras ce te invita la hedonism, epicurianism chiar, intr-o tara cu tron si regina...
..un popor cu un stil de viata liber(tin), normal in lumea lui, fara a-l impinge la excese...casele cu geamuri inalte, fara perdele, ca si cum nimic nu e de ascuns, adapostesc o natie cu vederi largi, cu un trecut, dar si un prezent glorios economic, o lume moderna care foloseste cu gratie bicicleta ca mijloc de locomotie, din respect pentru aerul pe care-l respira sau poate din dragoste pentru viata, din nevoia de a-si simti trupul activ si pe celelalte strazi ale amsterdamului, nu numai pe poteca ingusta dintre vitrinele ce ascund si vand povesti de zi cu zi, mereu aceleasi si totusi, de fiecare data, altele...
..o tara fascinanta pentru oricine nu e olandez, pentru oricine are granite trasate in libertatea mintii, trupului sau sufletului...
..mereu acelasi tanar european, mereu aceeasi poveste...spusa cu ochii ratacind intre niste vitrine, multe vitrine dintr-un cartier rosiatic ce vinde placere...un oras ce te invita la hedonism, epicurianism chiar, intr-o tara cu tron si regina...
..un popor cu un stil de viata liber(tin), normal in lumea lui, fara a-l impinge la excese...casele cu geamuri inalte, fara perdele, ca si cum nimic nu e de ascuns, adapostesc o natie cu vederi largi, cu un trecut, dar si un prezent glorios economic, o lume moderna care foloseste cu gratie bicicleta ca mijloc de locomotie, din respect pentru aerul pe care-l respira sau poate din dragoste pentru viata, din nevoia de a-si simti trupul activ si pe celelalte strazi ale amsterdamului, nu numai pe poteca ingusta dintre vitrinele ce ascund si vand povesti de zi cu zi, mereu aceleasi si totusi, de fiecare data, altele...
..o tara fascinanta pentru oricine nu e olandez, pentru oricine are granite trasate in libertatea mintii, trupului sau sufletului...
miercuri, 10 februarie 2010
Badea pune in aplicare conceptul de happy friday
...si a ales sa fie ...bad to the bone...chiar ...in gura presei de vineri :)
marți, 9 februarie 2010
banii aduc sau nu fericirea?
Eu as raspunde ca depinde de familia in care te nasti.
Daca te nasti in puf, atunci banii sunt o normalitate, nu neaparat o sursa de fericire...poate de nefericire daca ramai fara ei, ca esti nevoit sa traiesti la standarde mai joase si iti e greu, nefiind invatat asa.
Dar daca te nasti intr-o familie normala, banii iti aduc doar aparent fericirea fiindca s-ar putea sa nu stii "sa-i porti" si sa devii un parvenit memorabil sau s-ar putea sa ti se para o povara, sa-ti dai seama ca datorita lor te invarti intr-o lume falsa, in care totul se masoara in conturi, in case, masini si vacante luxoase, adica numai in lucruri trecatoare, exterioare tie, care nu te definesc ca persoana.
"Am trait un adevarat soc cand mi-am dat seama cat de oribil, lipsit de suflet si de sentimente este stilul de viata de cinci stele. In cele trei saptamani petrecute in Hawaii, am cheltuit o suma impresionanta de bani si nu am intanit nici o persoana adevarata- numai actori. Personalul era prietenos, iar turistii jucau rolul unor persoane importante. Nimeni nu era real", declara milionarul austriac Karl Rabeder care si-a donat toata averea in valoare de 3 milioane de lire pt ca, spune el, "Munceam ca un sclav pentru lucruri pe care nu mi le doream si care nu imi trebuiau. Mi-am spus ca trebuie sa abandonez acest stil de viata si sa incep sa traiesc cu adevarat".
"O lunga perioada de timp am crezut ca bogatia si luxul te fac automat fericit. Provin dintr-o familie saraca in care regula de baza era sa muncesti pentru a obtine bunuri materiale. Asta am si facut", dar se pare ca banii il nefericeau.
Gasiti aici detalii despre povestea milionarului.
sursa foto : http://persistentillusion.files.wordpress.com/2008/07/money-heart.jpg
Daca te nasti in puf, atunci banii sunt o normalitate, nu neaparat o sursa de fericire...poate de nefericire daca ramai fara ei, ca esti nevoit sa traiesti la standarde mai joase si iti e greu, nefiind invatat asa.
Dar daca te nasti intr-o familie normala, banii iti aduc doar aparent fericirea fiindca s-ar putea sa nu stii "sa-i porti" si sa devii un parvenit memorabil sau s-ar putea sa ti se para o povara, sa-ti dai seama ca datorita lor te invarti intr-o lume falsa, in care totul se masoara in conturi, in case, masini si vacante luxoase, adica numai in lucruri trecatoare, exterioare tie, care nu te definesc ca persoana.
"Am trait un adevarat soc cand mi-am dat seama cat de oribil, lipsit de suflet si de sentimente este stilul de viata de cinci stele. In cele trei saptamani petrecute in Hawaii, am cheltuit o suma impresionanta de bani si nu am intanit nici o persoana adevarata- numai actori. Personalul era prietenos, iar turistii jucau rolul unor persoane importante. Nimeni nu era real", declara milionarul austriac Karl Rabeder care si-a donat toata averea in valoare de 3 milioane de lire pt ca, spune el, "Munceam ca un sclav pentru lucruri pe care nu mi le doream si care nu imi trebuiau. Mi-am spus ca trebuie sa abandonez acest stil de viata si sa incep sa traiesc cu adevarat"."O lunga perioada de timp am crezut ca bogatia si luxul te fac automat fericit. Provin dintr-o familie saraca in care regula de baza era sa muncesti pentru a obtine bunuri materiale. Asta am si facut", dar se pare ca banii il nefericeau.
Gasiti aici detalii despre povestea milionarului.
sursa foto : http://persistentillusion.files.wordpress.com/2008/07/money-heart.jpg
Paste 2010, incotro?
Jana, Kapi se intrevede ceva la orizont? Anul asta nu mai ratam nimic, Mariuca deja e mare si va sta la bunici sau poate o luam cu noi.
Eu ma gandeam la un Amsterdam :D de Paste...booking sau agentie?
Am gasit aici niste oferte, ramane sa stabilim destinatia si perioada.
Eu ma gandeam la un Amsterdam :D de Paste...booking sau agentie?
Am gasit aici niste oferte, ramane sa stabilim destinatia si perioada.
luni, 8 februarie 2010
ceaiul alb-remediu pentru raceala
Ma pricopsii ieri cu o raceala pe cinste, de-aia cu toate simptomele..curge nasul, curg ochii, doare gatul, doare capul, moleseala, nauceala...ia si paracetamol, si nurofen, si strepsils, si propolis cu vitamina C..tot ce stiam eu ca merge in cazuri de-astea...numai ca parca toate starile mele se accentuau, parca nimic nu avea efect.
Nu cunosteam ceaiul alb decat ca ingredient al anumitor produse cosmetice...pana zilele trecute nu bausem niciodata...mi-am luat pt ca de ceva vreme tot testez noile arome Lipton, incantata fiind si de ceaiul verde, si de cel negru, si de cel de fructe de padure...pe cel alb nu-l incercasem...ei si azi de dimineata m-am 'delectat' cu doza obisnuita de ceai alb...dupa o ora mi-am mai facut o cana...si-asa nu distingeam nuantele de gust, ma multumeam ca totusi simteam ceva cald mangaindu-mi gatlejul...dar minune minunata, dupa a doua cana deja mi-a revenit mirosul, nu mai doare gatul, a disparut si nauceala.Eiii...cred ca e coincidenta, poate ca toata farmacia de ieri isi face azi efectul, dar cautand pe net am gasit explicatia: ceaiul alb e antiviral si antimicrobian si, in plus, previne cancerul, scade colesterolul, protejeaza inima, intareste oasele, mentine dintii si gingiile sanatoase.
Gasiti aici un articol complet pe tema asta.
Asa ca pana la urma, cu toate studiile lor , savantii in medicina alopata nu vor putea intrece niciodata puterea naturii, oricum se stie ca asiaticii sunt cei mai buni vraci ever.
Si ma conving pe zi ce trece ca din natura vin cele mai bune remedii...trebuie doar sa invatam sa le cautam.
sursa foto :www.sporeflections.wordpress.com
sâmbătă, 6 februarie 2010
joss stone
...L.O.V.E....ca sa mai visam putin, ca tot ninge afara ca-n povesti...
...dar maine ne scuturam de zapada si de joss stone si redevenim lucizi :D
...dar maine ne scuturam de zapada si de joss stone si redevenim lucizi :D
un anti-articol despre sabloane relationale
Tot gasim in diverse publicatii, cunoscute ori novice, tiparite ori online, diverse retete care sa rezolve dilemele intr-o relatie.
Ca, deh, ce ne preocupa, pe noi femeile, in general?
Sa intoarcem pe toate partile o problema, sa despicam firu-n patru...vorba aia, ne tragem din bunici care teseau, crosetau ori lucrau la andrele :D...sa gasim solutii unor probleme extrem de complexe din punctul nostru femeiesc de vedere, dar care de cele mai multe ori nu exista decat in mintea noastra ori sunt chestiuni extrem de simple...
Ei si ce tot dezbate, testeaza, chestioneaza media femeiasca, adicatelea revistele de profil?
Pai subiecte genul 'cum sa tii un barbat langa tine'...
...ei si se emit multe pareri, ca asa si pe dincolo, ca trebuie una-alta etc....neee, daca un barbat deja a calcat stramb, el nu mai e al tau decat cu poza, cu prezenta, mereu se va gandi si in partea cealalta...si intr-un final va alege sau va pendula in permanenta, dar in mod sigur, nu va mai fi niciodata al tau! nu complet!
Apoi...'cele mai bune sfaturi sa tii pe picioare o relatie'...
...ehhh, atat vreme cat barbatul si femeia sunt niste fiinte totalmente diferite, cu mod de gandire diferit, mai pe scurt cu o constructie interioara diferita, e clar ca foarte rar se vor face sacrificii in asa fel incat cei doi sa fie pe aceeasi lungime de unda si psihic...intr-o relatie singurul lucru pe care partenerii il au in comun e sexul sau banii! atat! in rest, diferentele sunt enorme si nu vor fi depasite niciodata.
Asa ca nu mai incercati sa va supuneti partenerii la fel de fel de terapii gandite de voi sau de altii, ca nu veti face niciodata din ei ceea ce vreti voi...trebuie acceptati ca atare! E simplu: puteti sau nu!
Se cheama toleranta..si pana la urma asta e situatia, daca am putea sa ne modelam un barbat asa cum ne-am dori noi, atunci nu ne-am mai atinge de cei reali, ne-am cumpara tone de plastilina si am sculpta la ei toata ziua :D...
va urma...
sursa foto : nuttygal247waffle.blogspot.com/
Ca, deh, ce ne preocupa, pe noi femeile, in general?
Sa intoarcem pe toate partile o problema, sa despicam firu-n patru...vorba aia, ne tragem din bunici care teseau, crosetau ori lucrau la andrele :D...sa gasim solutii unor probleme extrem de complexe din punctul nostru femeiesc de vedere, dar care de cele mai multe ori nu exista decat in mintea noastra ori sunt chestiuni extrem de simple...
Ei si ce tot dezbate, testeaza, chestioneaza media femeiasca, adicatelea revistele de profil?
Pai subiecte genul 'cum sa tii un barbat langa tine'...
...ei si se emit multe pareri, ca asa si pe dincolo, ca trebuie una-alta etc....neee, daca un barbat deja a calcat stramb, el nu mai e al tau decat cu poza, cu prezenta, mereu se va gandi si in partea cealalta...si intr-un final va alege sau va pendula in permanenta, dar in mod sigur, nu va mai fi niciodata al tau! nu complet!
Apoi...'cele mai bune sfaturi sa tii pe picioare o relatie'...
...ehhh, atat vreme cat barbatul si femeia sunt niste fiinte totalmente diferite, cu mod de gandire diferit, mai pe scurt cu o constructie interioara diferita, e clar ca foarte rar se vor face sacrificii in asa fel incat cei doi sa fie pe aceeasi lungime de unda si psihic...intr-o relatie singurul lucru pe care partenerii il au in comun e sexul sau banii! atat! in rest, diferentele sunt enorme si nu vor fi depasite niciodata.Asa ca nu mai incercati sa va supuneti partenerii la fel de fel de terapii gandite de voi sau de altii, ca nu veti face niciodata din ei ceea ce vreti voi...trebuie acceptati ca atare! E simplu: puteti sau nu!
Se cheama toleranta..si pana la urma asta e situatia, daca am putea sa ne modelam un barbat asa cum ne-am dori noi, atunci nu ne-am mai atinge de cei reali, ne-am cumpara tone de plastilina si am sculpta la ei toata ziua :D...
va urma...
sursa foto : nuttygal247waffle.blogspot.com/
vineri, 5 februarie 2010
joi, 4 februarie 2010
downshiftingul sau cum sa ne bucuram de viata
V-ati gandit vreodata sa renuntati la serviciul obositor, la beneficiile materiale pe care acesta vi le ofera, la viata bazata pe consum, la shoppingul pentru a fi la moda, la tot ceea ce inseamna modernitate, societate de consum, la creditele care sa va lege pe viata de banci, la acest modus vivendi in viteza incat parca nu mai ai timp sa simti si sa traiesti nimic cu adevarat, ci doar sa treci in revista intamplarile din viata ca si cum te-ai uita la un film cu si despre tine?
Va mai amintiti ce ati facut ultima data cu drag, ceva scos in afara materialitatii, care sa vizeze doar persoana voastra interioara, sufletul, lucrurile mici si nesemnificative in contextul unei existente nebune si aferate, dar care va lasa senzatii intense, placute, de un nefiresc bine?
Sa revedeti un film care v-a marcat, sa faceti o plimbare prin parc doar de dragul sentimentului de relaxare si de reintalnire cu sinele, cu frunzele, cu iarba, cu bancile care au auzit atatea povesti, cu mirosul de pamant reavan si de copilarie zburdanda, de dragul libertatii de a putea privi, mirosi, atinge?
Sa va intalniti cu oameni dragi, familie sau prieteni si sa stati la povesti despre cate-n luna si in stele doar de dragul de a-i simti cu voi, de a va sti impreuna?
Sa va luati in serios sinele, sa va aruncati mastile si sa fiti voi insiva? Sa spuneti te iubesc cu toata inima si sa aratati asta?
Sa faceti toate lucrurile astea care par banale, dar care vizeaza lumea voastra interioara si nu exteriorul, care mangaie spiritualul si alunga materialul....asta este conceptul de downshifting....eu i-as spune...nevoia de viata, de simplitate, de firesc...si as privi mai atent copiii...ei stiu sa se bucure cu adevarat!
Pareri avizate gasiti aici .
sursa foto: http://www.flickr.com/photos/mexicanwave/1863377812/
Va mai amintiti ce ati facut ultima data cu drag, ceva scos in afara materialitatii, care sa vizeze doar persoana voastra interioara, sufletul, lucrurile mici si nesemnificative in contextul unei existente nebune si aferate, dar care va lasa senzatii intense, placute, de un nefiresc bine?Sa revedeti un film care v-a marcat, sa faceti o plimbare prin parc doar de dragul sentimentului de relaxare si de reintalnire cu sinele, cu frunzele, cu iarba, cu bancile care au auzit atatea povesti, cu mirosul de pamant reavan si de copilarie zburdanda, de dragul libertatii de a putea privi, mirosi, atinge?
Sa va intalniti cu oameni dragi, familie sau prieteni si sa stati la povesti despre cate-n luna si in stele doar de dragul de a-i simti cu voi, de a va sti impreuna?
Sa va luati in serios sinele, sa va aruncati mastile si sa fiti voi insiva? Sa spuneti te iubesc cu toata inima si sa aratati asta?
Sa faceti toate lucrurile astea care par banale, dar care vizeaza lumea voastra interioara si nu exteriorul, care mangaie spiritualul si alunga materialul....asta este conceptul de downshifting....eu i-as spune...nevoia de viata, de simplitate, de firesc...si as privi mai atent copiii...ei stiu sa se bucure cu adevarat!
Pareri avizate gasiti aici .
sursa foto: http://www.flickr.com/photos/mexicanwave/1863377812/
de ce unii barbati se simt inferiori femeilor?
M-am apucat de acest post pentru ca am gasit in rapoartele de ieri o vizita pe acest blog, plecand de la keyword-ul "ma simt inferior nevestei".
Mi s-a parut ciudat, stiam ca lumea cauta pe google cate-n luna si in stele, dar n-am avut niciodata certitudinea ca ar exista barbati de genul asta, cel putin nu intre prietenii, cunoscutii mei....desi banuiam ca pot sa apara si astfel de frustrari masculine. (vezi postul asta ).
Iata ca o persoana, un barbat, a vrut sa gaseasca un raspuns pentru dilema lui...si, sincer, mi se pare o situatie destul de stanjenitoare...adica daca tot il pune cu botu' pe labe, de ce barbatul, in general, nu-si cauta o femeie care sa-l faca sa se simta macar egalul ei, daca nu superior?
Problema fiind enuntata, am studiat-o putin sa vad care ar putea fi cauzele sentimentului de inferioritate...
Pai s-o luam pe rand:
1. barbatii isi doresc femei frumoase si destepte sau destepte si frumoase...adica asta inseamna ca vor ca ele sa aiba un corp frumos si sa aiba o minte care sa faca bani...din popor, frumusetea e atribut feminin, iar desteptaciunea , masculin, deci daca ea ajunge sa aiba portofelul mai gros decat al lui, deja el incepe sa se simta mai jos decat ea, incepe sa dezvolte un fel de dependenta, este mandru de ea, dar slab cu el si atunci, ca sa-si mascheze frustrarile, afirma :"sunt banii nostri!"...adevarat, dar ego-ul lui sufera si el stie asta;
Toata stima pentru cei care stiu sa-si aprecieze unii altora calitatile si se privesc ca un tot, ca pe un "noi", eliminand competitia dintre ei, care chiar nu-si are rostul, zic eu;
2.apoi, plecand tot de la bani, cu care poti cumpara orice pe lumea asta, inclusiv alti oameni, femeia lui detine controlul, banii ii confera putere, independenta, autosustinere si daca i se pune pata pe consort, il poate alunga din eden, fara nicio remuscare, oricum ea e pilonul principal;
La fel, toata stima pentru cei care inteleg ca nu banii sunt cei mai importanti intr-o relatie, ci sentimentele celor doi, pentru ca, tinand cont de ele, amandoi sunt egali si dependenti unul de altul.
Femeieste vorbind, eu cam asa vad lucrurile..poate ma insel...
Astept si parerile voastre.
sursa foto : http://www.psychologytoday.com/blog/the-scientific-fundamentalist/200901/why-men-are-more-intelligent-women
Mi s-a parut ciudat, stiam ca lumea cauta pe google cate-n luna si in stele, dar n-am avut niciodata certitudinea ca ar exista barbati de genul asta, cel putin nu intre prietenii, cunoscutii mei....desi banuiam ca pot sa apara si astfel de frustrari masculine. (vezi postul asta ).
Iata ca o persoana, un barbat, a vrut sa gaseasca un raspuns pentru dilema lui...si, sincer, mi se pare o situatie destul de stanjenitoare...adica daca tot il pune cu botu' pe labe, de ce barbatul, in general, nu-si cauta o femeie care sa-l faca sa se simta macar egalul ei, daca nu superior?Problema fiind enuntata, am studiat-o putin sa vad care ar putea fi cauzele sentimentului de inferioritate...
Pai s-o luam pe rand:
1. barbatii isi doresc femei frumoase si destepte sau destepte si frumoase...adica asta inseamna ca vor ca ele sa aiba un corp frumos si sa aiba o minte care sa faca bani...din popor, frumusetea e atribut feminin, iar desteptaciunea , masculin, deci daca ea ajunge sa aiba portofelul mai gros decat al lui, deja el incepe sa se simta mai jos decat ea, incepe sa dezvolte un fel de dependenta, este mandru de ea, dar slab cu el si atunci, ca sa-si mascheze frustrarile, afirma :"sunt banii nostri!"...adevarat, dar ego-ul lui sufera si el stie asta;
Toata stima pentru cei care stiu sa-si aprecieze unii altora calitatile si se privesc ca un tot, ca pe un "noi", eliminand competitia dintre ei, care chiar nu-si are rostul, zic eu;
2.apoi, plecand tot de la bani, cu care poti cumpara orice pe lumea asta, inclusiv alti oameni, femeia lui detine controlul, banii ii confera putere, independenta, autosustinere si daca i se pune pata pe consort, il poate alunga din eden, fara nicio remuscare, oricum ea e pilonul principal;
La fel, toata stima pentru cei care inteleg ca nu banii sunt cei mai importanti intr-o relatie, ci sentimentele celor doi, pentru ca, tinand cont de ele, amandoi sunt egali si dependenti unul de altul.
Femeieste vorbind, eu cam asa vad lucrurile..poate ma insel...
Astept si parerile voastre.
sursa foto : http://www.psychologytoday.com/blog/the-scientific-fundamentalist/200901/why-men-are-more-intelligent-women
vineri, 29 ianuarie 2010
up close and personal
Vazurati filmul?
E mai vechiut, intr-adevar, dar mi se pare sweet, mai ales in zilele alea cand nu ai chef sa te gandesti la nimic, ci doar sa-ti scalzi ochii si simtirea in butoiul cu romantism...
Robert Redford si Michelle Pfeiffer...frumosi si nebuni...
E mai vechiut, intr-adevar, dar mi se pare sweet, mai ales in zilele alea cand nu ai chef sa te gandesti la nimic, ci doar sa-ti scalzi ochii si simtirea in butoiul cu romantism...
Robert Redford si Michelle Pfeiffer...frumosi si nebuni...
n-ai cont pe facebook, nu existi!
Mai nou, internetu' asta a devenit un fel de evidenta populatiei online, cu poze, ganduri si prostii...adica tot ce vrei tu sa impartasesti cu ceilalti, pornind de la figura vesela, trista, in vacanta, cu copilul, cu barbatul/sotia/amantul/a, cu prietenii , la prajitura, in piscina etc...O retea de comunitate unde toata lumea ajunge sa fie prietena cu toata lumea pe principiul daca ala/aia e prieten/a cu tine, doar cu in click poti sa-l/s-o adaugi si tu, in lista ta de amici.
Si uite-asa, ca intr-o mare familie, la o agapa online, se aliniaza o gramada de lume, plus companiile, care, de asemenea, trebuie si ele inscrise in evidentele socialului internetesc.
Cred ca tre' sa-i fac si lu' fi-mea un cont, ca..deh!..maine-poimaine in loc sa iasa afara sa se joace la soare cu copiii, sa intre in contact cu ei, sa se dezvolte normal prin socializarea face to face, va trebui sa se regaseasca si ea printre omuletii care stau bulk pe orice fel de comunitate on-line, ca niste boabe de strugure pe un ciorchine, falosi de identitatea lor mirobolanta.
Not! Not! Not!
Sincer, sunt din ce in ce mai suparata pe faptul ca tot timpul nostru ajunge sa se imparta intre serviciu si internet. Se munceste mult in Romania, se sta mult peste program si desi toti se plang de lipsa timpului, ii gasesti gramada pe feisbuci sau pe alte minunate retele online.
Yap...si eu sunt unul dintre ei. Pentru mine suna ingrijorator...abia astept vara, sa ma lopatesc cu fi-mea in nisip.
Asa-i...o sa pun poze pe feisbuci...sa vedeti cat de mare a crescut :):):).
sursa foto : http://solarian.ro/page/7
joi, 28 ianuarie 2010
porcina - un biznis cu greutate
In uite minune minunata!! Da' le-a luat ceva pana au pus cartile pe fata, cu pseudo-gripa asta.
Oare cand o sa realizam ca in lumea asta cele mai tari biznisuri se fac in domeniul sanatatii, cu sanatatea noastra si a copiilor nostri. Si se fac pe picior mare, cu participare mondiala!!!
Chiar imi vine sa rad, desi e rasu'-plansu', cand ma gandesc ca au luat toate vietatile la rand si le-au facut raspunzatoare de cate un virus, care a trecut apoi la om, nu se stie cum, poate din prea multa afectiune pentru animalu' din curte.
Sa ne amintim, mai intai a fost boala vacii nebune, apoi aviara, acu' porcina si probabil va mai urma sobolaneasca, veveriteasca, gandaceasca, ca sa iesim din batatura si sa bagam in seama si celelalte vietati.
Cititi aici concluziile desteptilor, date acum publicitatii, dupa ce deja companiile farmaceutice si-au luat banu' gros.
Oare cand o sa realizam ca in lumea asta cele mai tari biznisuri se fac in domeniul sanatatii, cu sanatatea noastra si a copiilor nostri. Si se fac pe picior mare, cu participare mondiala!!!
Chiar imi vine sa rad, desi e rasu'-plansu', cand ma gandesc ca au luat toate vietatile la rand si le-au facut raspunzatoare de cate un virus, care a trecut apoi la om, nu se stie cum, poate din prea multa afectiune pentru animalu' din curte.
Sa ne amintim, mai intai a fost boala vacii nebune, apoi aviara, acu' porcina si probabil va mai urma sobolaneasca, veveriteasca, gandaceasca, ca sa iesim din batatura si sa bagam in seama si celelalte vietati.
Cititi aici concluziile desteptilor, date acum publicitatii, dupa ce deja companiile farmaceutice si-au luat banu' gros.
miercuri, 27 ianuarie 2010
zoro, zorooo, si pe noi cui ne lasasi???
Pentru cei care nu-l cunosc, Zoro e un prieten de-ai nostri pe care nu l-am mai vazut de ceva vreme si cu care povesteam mai des despre cate-n luna si in stele...are o mie de numere de telefon, nu mai stiu pe care si l-a pastrat, asa ca mi-e sila sa le iau la rand pe toate...
So, musiu Zoro, nu mi-ati facut onoarea sa participati activ p-aci, pe blog, asa ca va provoc sa ne mai impartasiti din experiente...sa ne mai invatati cate ceva, sa va stim printre noi...
Si ca sa va faceti cat de cat o idee despre el, va enunt o axioma de viata a la Zoro: cand ii faci unei femei un compliment, ea se deschide ca o floare, se lumineaza...sau ceva de genul...nu mai stiu exact-exact, dar cam asta era ideea!!!
Interesanta mi s-a parut, deci am retinut-o...tocmai de-aia, Zoro, dear, te asteptam p-aici ca sa ne mai adapam si noi de la intelepciunea celor care au trait mai multe...
Ma stii sugubeata intr-ale rostirii...asa ca sunt convinsa ca vei gusta stilul fara sa te superi!! :):):)
Iacata si un flamenco...asa, pour les connaisseurs :):):)
So, musiu Zoro, nu mi-ati facut onoarea sa participati activ p-aci, pe blog, asa ca va provoc sa ne mai impartasiti din experiente...sa ne mai invatati cate ceva, sa va stim printre noi...
Si ca sa va faceti cat de cat o idee despre el, va enunt o axioma de viata a la Zoro: cand ii faci unei femei un compliment, ea se deschide ca o floare, se lumineaza...sau ceva de genul...nu mai stiu exact-exact, dar cam asta era ideea!!!
Interesanta mi s-a parut, deci am retinut-o...tocmai de-aia, Zoro, dear, te asteptam p-aici ca sa ne mai adapam si noi de la intelepciunea celor care au trait mai multe...
Ma stii sugubeata intr-ale rostirii...asa ca sunt convinsa ca vei gusta stilul fara sa te superi!! :):):)
Iacata si un flamenco...asa, pour les connaisseurs :):):)
luni, 25 ianuarie 2010
love itself was gone...
Povesteam la postul asta despre relatiile dintre femei mai mari, ca varsta, si barbati mai mici. Diferente diverse, de la 3-4 ani pana la 9-10 ani. Si sustineam sus si tare ca orice relatie poate dura si poate deveni ceva frumos, daca asta isi doresc si partenerii.
Aplecand urechea in dreapta si stanga, aflai ca treaba nu-i chiar asa simpla. In teorie si in romane, dragostea rastoarna muntii si re-creeaza lumea.
In realitate, insa, dragostea este, azi, doar instinct..care odata consumat, nu mai are chef de lucruri de-astea marete.
Imi spunea un prieten, odata, ca Platon a murit demult, relatiile platonice nu-si mai au rostul...pentru o lume complet materiala pana si-n simturi, o asa relatie este de-a dreptul desueta, expirata, nepotrivita si uneori pare chiar hilara, stupida.
Ne-am materializat cu totul, nu ne mai incanta nimic daca nu e palpabil si oamenii, ca sa-si dea senzatia ca totusi iubesc, ca se iau in seama la modul serios si isi infrumuseteaza sufletele, au gasit modalitatea cea mai evidenta de dragoste, apropierea fizica..si...ciudat, doar atat!!
Ma intreb, si aici de fapt iau in calcul toate tipurile de relatii, cum poate cineva macar o clipa sa creada ca poate construi o relatie langa altcineva cu care imparte doar un pat si atat!
Fara macar sa se cunoasca asa cum trebuie, ajung sa consume relatia fizica si-si dau seama ca sufleteste nu sunt compatibili, ca isi doresc lucruri diferite, ca au conceptii diferite, ca traiectoria lor in viata e diferita. Ca diferenta de varsta atarna greu atunci cand vine vorba de interese comune, de toleranta, de acceptarea celuilalt, de pasii necesari in maturizare ...
Mai meditam, mai traim, mai experimentam...
Aplecand urechea in dreapta si stanga, aflai ca treaba nu-i chiar asa simpla. In teorie si in romane, dragostea rastoarna muntii si re-creeaza lumea.
In realitate, insa, dragostea este, azi, doar instinct..care odata consumat, nu mai are chef de lucruri de-astea marete.
Imi spunea un prieten, odata, ca Platon a murit demult, relatiile platonice nu-si mai au rostul...pentru o lume complet materiala pana si-n simturi, o asa relatie este de-a dreptul desueta, expirata, nepotrivita si uneori pare chiar hilara, stupida.
Ne-am materializat cu totul, nu ne mai incanta nimic daca nu e palpabil si oamenii, ca sa-si dea senzatia ca totusi iubesc, ca se iau in seama la modul serios si isi infrumuseteaza sufletele, au gasit modalitatea cea mai evidenta de dragoste, apropierea fizica..si...ciudat, doar atat!!
Ma intreb, si aici de fapt iau in calcul toate tipurile de relatii, cum poate cineva macar o clipa sa creada ca poate construi o relatie langa altcineva cu care imparte doar un pat si atat!
Fara macar sa se cunoasca asa cum trebuie, ajung sa consume relatia fizica si-si dau seama ca sufleteste nu sunt compatibili, ca isi doresc lucruri diferite, ca au conceptii diferite, ca traiectoria lor in viata e diferita. Ca diferenta de varsta atarna greu atunci cand vine vorba de interese comune, de toleranta, de acceptarea celuilalt, de pasii necesari in maturizare ...
Mai meditam, mai traim, mai experimentam...
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
barbati vs femei
M-a surprins asertiunea unui barbat care, certandu-se cu iubita lui, ii invoca drept motiv de despartire faptul ca este o femeie mult prea complicata pentru el. Prea complexa, prea isteata, prea frumoasa, prea perfecta, prea femeie!
What??? Cum naiba sa te desparti de o femeie care, din spusele lui, pare idealul???
La fel de intrigata a fost si ea ...el tocmai ii facea la modul rece, rational o declaratie de dragoste, compusa din vorbe, lipsita, e adevarat, de suspin, de voce suava, de ochi galesi, de freamat, de sentiment. Pur rationala, pur obiectiva, ca si cum ai descrie o mobila...sau o carte...sau nu stiu..ceva neinsufletit. Ciudat, nu?
Uitandu-se fix in ochii ei, el a continuat sa-si argumenteze spusele...eu sunt un barbat simplu si caut simplitatea, caut normalul, caut omenescul, nu vreau o zeita, nu-l vreau pe dumnezeu...si, in plus, ma simt mereu inferior tie, ma sperie totul la tine, simt ca mereu esti cu un pas inaintea mea si ca eu nu sunt suficient de bun pentru tine, ma simt inutil, ma frustreaza toate calitatile tale si ma simt total defect pe langa tine...
Cum vine treaba pana la urma cu barbatii astia? Cand il prind pe Dumnezeu de un picior, dau peste o femeie care le are pe toate, nu-i pot face fata, se sperie si fug, iar cand gasesc o femeie comuna, asa cum afirma ca-si doresc, se plictisesc repede si o cauta tot p-aia perfecta!!!
Bizarerie curata!! Ii vom intelege vreodata??
What??? Cum naiba sa te desparti de o femeie care, din spusele lui, pare idealul???
La fel de intrigata a fost si ea ...el tocmai ii facea la modul rece, rational o declaratie de dragoste, compusa din vorbe, lipsita, e adevarat, de suspin, de voce suava, de ochi galesi, de freamat, de sentiment. Pur rationala, pur obiectiva, ca si cum ai descrie o mobila...sau o carte...sau nu stiu..ceva neinsufletit. Ciudat, nu?
Uitandu-se fix in ochii ei, el a continuat sa-si argumenteze spusele...eu sunt un barbat simplu si caut simplitatea, caut normalul, caut omenescul, nu vreau o zeita, nu-l vreau pe dumnezeu...si, in plus, ma simt mereu inferior tie, ma sperie totul la tine, simt ca mereu esti cu un pas inaintea mea si ca eu nu sunt suficient de bun pentru tine, ma simt inutil, ma frustreaza toate calitatile tale si ma simt total defect pe langa tine...
Cum vine treaba pana la urma cu barbatii astia? Cand il prind pe Dumnezeu de un picior, dau peste o femeie care le are pe toate, nu-i pot face fata, se sperie si fug, iar cand gasesc o femeie comuna, asa cum afirma ca-si doresc, se plictisesc repede si o cauta tot p-aia perfecta!!!
Bizarerie curata!! Ii vom intelege vreodata??
joi, 21 ianuarie 2010
ce sa fac cu atata libertate?
Rasfoind pe net diverse bloguri, am gasit aici o poveste de viata interesanta care te pune pe ganduri la modul cel mai serios.
Filosofii de viata conexe istorioarei si la fel de interesante le gasiti in josul scrierii, la comentarii.
Voi stiti ce sa faceti cu libertatea voastra?
Filosofii de viata conexe istorioarei si la fel de interesante le gasiti in josul scrierii, la comentarii.
Voi stiti ce sa faceti cu libertatea voastra?
marți, 19 ianuarie 2010
luni, 18 ianuarie 2010
despre mamici, tatici si...pampersi
S-a nascut bebe. Bucurie mare. Toata familia se aduna. Toti vor sa tina mica gagalice in brate. Sa se joace cu ea. Sa o simta. Sa-i arate ca e cel mai frumos cadou pentru intreaga familie.
Bunicile isi amintesc si povatuiesc proaspata mamica. Ea se vede cu botul mic in brate si nu stie de unde sa-l apuce si ce sa-i faca.
Sta, se linisteste si-si aminteste ca e mamica. Asta inseamna tot. Trebuie doar sa-si asculte instinctul.
Nimeni nu cunoaste copilul mai bine decat ea.
Si totul e minunat pana la scutece. Schimbat de scutece.
Si nu pipi...asta nici nu se vede...apropos...pentru cei inca neinitiati in domeniul mamici-tatici..unii pampersi miros discret a aloe, diverse...asa incat pipi chiar nu se simte.
Ehhhh...mare problema vine odata cu kaka :)...aici taticii deja dau bir cu fugitii si mamicile sunt cele care raman pe pozitii sa infrunte si asta.
Relatia taticilor cu pampersul plin e tare funny. Sclifoseli, eschivari, fete-fete, ochi dati peste cap, mutrite speriate. :):):) :D:D:D
Unde sa fug, unde sa m-ascund??? A explodat bomba langa mine si eu nu sunt inarmat si nici pregatit sa-i fac fata.
Hei, mamici, haideti sa povestim!! :D Poate ii va mai consola gandul ca mai sunt si alti tatici in lupta cu pampersii.
Bunicile isi amintesc si povatuiesc proaspata mamica. Ea se vede cu botul mic in brate si nu stie de unde sa-l apuce si ce sa-i faca.
Sta, se linisteste si-si aminteste ca e mamica. Asta inseamna tot. Trebuie doar sa-si asculte instinctul.
Nimeni nu cunoaste copilul mai bine decat ea.
Si totul e minunat pana la scutece. Schimbat de scutece.
Si nu pipi...asta nici nu se vede...apropos...pentru cei inca neinitiati in domeniul mamici-tatici..unii pampersi miros discret a aloe, diverse...asa incat pipi chiar nu se simte.
Ehhhh...mare problema vine odata cu kaka :)...aici taticii deja dau bir cu fugitii si mamicile sunt cele care raman pe pozitii sa infrunte si asta.
Relatia taticilor cu pampersul plin e tare funny. Sclifoseli, eschivari, fete-fete, ochi dati peste cap, mutrite speriate. :):):) :D:D:D
Unde sa fug, unde sa m-ascund??? A explodat bomba langa mine si eu nu sunt inarmat si nici pregatit sa-i fac fata.
Hei, mamici, haideti sa povestim!! :D Poate ii va mai consola gandul ca mai sunt si alti tatici in lupta cu pampersii.
vineri, 15 ianuarie 2010
hitler - asasinul sau...artistul ?
V-ati pus vreodata intrebarea daca Hitler era negru si pe dinauntru asa cum s-a aratat lumii intregi, pe dinafara?
Sa fi fost oare Hitler un sensibil al frumosului? Greu de crezut! Si totusi...
Pe acest site apar cateva lucrari artistice care se pare ca ar fi fost realizate de el, picturi in acuarela sau ulei infatisand flori, catedrale sau peisaje.
Zice-se ca a incercat de cateva ori si la Academia de Arte din Viena, dar fara succes, nu a fost admis.
Timp de sase ani a dus o viata mizera in cele mai sarace cartiere ale orasului, singura-i sursa de venit fiind ilustratele cu diferite cladiri din Viena, pe care le picta si apoi le vindea in cafenele.
Probabil si frustrarea generata de respingere si de nerecunoasterea talentului sau artistic, plus comportamentul autoritar al tatalui si ura fata de bogatii lumii, evreii, au fost o combinatie potrivita pentru ororile pe care urma sa le comita.
Sa fi fost oare Hitler un sensibil al frumosului? Greu de crezut! Si totusi...
Pe acest site apar cateva lucrari artistice care se pare ca ar fi fost realizate de el, picturi in acuarela sau ulei infatisand flori, catedrale sau peisaje.
Zice-se ca a incercat de cateva ori si la Academia de Arte din Viena, dar fara succes, nu a fost admis.
Timp de sase ani a dus o viata mizera in cele mai sarace cartiere ale orasului, singura-i sursa de venit fiind ilustratele cu diferite cladiri din Viena, pe care le picta si apoi le vindea in cafenele.
Probabil si frustrarea generata de respingere si de nerecunoasterea talentului sau artistic, plus comportamentul autoritar al tatalui si ura fata de bogatii lumii, evreii, au fost o combinatie potrivita pentru ororile pe care urma sa le comita.
consultant in shopping international...wanna be...
Cica fatuca asta a castigat preselectia celor de la LetsBuyIt.com (un site care face comparatie de preturi pe net) pentru al doilea cel mai tare job din lume...pentru o femeie, as adauga eu....acela de consultant in shopping international, scrie Le Figaro .
Ce va face ea, mai exact?
Timp de o luna, avand un buget de 10 000 eur, va calatori in mai multe orase ale lumii, in special in cele sapte renumite capitale ale modei : Paris, Tokio, Berlin, Milano, New York, Londra si Hong-Kong si va face shopping, de fapt, va cauta "les bonnes affaires" ...pentru un salariu, oh, da, va primi si bani...de 5000 de eur...intr-o luna :D.
Wow! Wow! Wow!
L-au numit al doilea cel mai tare job din lume, dupa ce o agentie de voiaj propunea drept cel mai tare job din lume, pe la inceputul anului trecut, postul de portar/paznic/administrator :):):) pe o insula paradisiaca , undeva prin Australia....pe un salariu muuuult mai mic..doar 83 000 eur timp de sase luni.
De 83 000 de ori WOW!
Cate facultati ti-or trebui pentru loisir-urile astea? A, nu, nu facultati, doar abilitati!!! :D:D:D
vineri, 8 ianuarie 2010
dilema nevestei care asteapta
Ce faci daca barbatul iti intarzie mai multe seri la rand, pe motiv ca sta la serviciu?1. il culci pe presul de la usa...hai, fie, aspirat in prealabil si..poate ti se face mila si-o dai si o perna;
2.il ierti, cu conditia sa fie la picioarele tale :D de cate ori vrei;
3.il ignori;
4.il pui sa schimbe pampersi juma de an :D;
5.ii tai accesul la tv si la net;
6.ii interzici sa mai iasa la bere cu baietii;
7.il intelegi, pentru ca-l iubesti.
Bineinteles ca lista de "pedepse" poate continua, va astept cu propuneri.
Dear, u first, ca sa stiu cum ma preparez :D !!
sursa foto : www.photobucket.com/images/wife waiting husband/
joi, 7 ianuarie 2010
fisuri intr-un ansamblu nou de locuinte ...ca sa vezi!!!
Viitor de aur tara noastra are ....si afaceristi infloritori in ...imobiliare !!!
sursa foto : http://imobiliare.shopmania.ro/complex/rasarit-de-soare
sursa foto : http://imobiliare.shopmania.ro/complex/rasarit-de-soare
miercuri, 6 ianuarie 2010
ratiune sau simtire?
Ascultand-o pe Mandy Moore, mi-am amintit de meditatiile filozofice din facultate cand, sub teii atat de bine mirositori din regie, o studenta la litere incerca sa inteleaga tainuitele intelesuri ale iubirii care iesise din carti si se intampla de-adevaratelea.
Cu Pascal in minte, patrunsa de vorbele lui celebre...le coeur a ses raisons que la raison ne connait pas...incercam sa ma iau in serios, emotional si sa ma ignor, rational.
Dar cum nu ai cum sa le separi, caci fac parte din tine, a trebuit sa le impac pe amandoua...cumva...mi-au trebuit vreo cinci ani si imi mai trebuie inca o viata de acum incolo.
Cu mireasma primaverii ce ne mangaia sufletele inocente, masurand la pas de promenada malurile Dambovitei studentesti, cu pletele fluturande peste umerii goi, dar imbratisati de raze blande de luna, cautam nemurirea. Prin noi. Prin sentimente.
Ratiunea ne-o pastraseram pentru mai tarziu. Urma sa avem nevoie de ea in alte situatii. Mai serioase. Deocamdata eram doar copii.
Si numai simtire. Miros de tei. Si raze blande de luna. Si noi.
Cu Pascal in minte, patrunsa de vorbele lui celebre...le coeur a ses raisons que la raison ne connait pas...incercam sa ma iau in serios, emotional si sa ma ignor, rational.
Dar cum nu ai cum sa le separi, caci fac parte din tine, a trebuit sa le impac pe amandoua...cumva...mi-au trebuit vreo cinci ani si imi mai trebuie inca o viata de acum incolo.
Cu mireasma primaverii ce ne mangaia sufletele inocente, masurand la pas de promenada malurile Dambovitei studentesti, cu pletele fluturande peste umerii goi, dar imbratisati de raze blande de luna, cautam nemurirea. Prin noi. Prin sentimente.
Ratiunea ne-o pastraseram pentru mai tarziu. Urma sa avem nevoie de ea in alte situatii. Mai serioase. Deocamdata eram doar copii.
Si numai simtire. Miros de tei. Si raze blande de luna. Si noi.
ready for love
Chapeau bas in fata talentului cu care au fost inzestrati unii!
India.Arie..o voce care parca iti poposeste in inima pentru a-ti canta despre iubire...live...acompaniata doar de un singur instrument...impresionant!!
India.Arie..o voce care parca iti poposeste in inima pentru a-ti canta despre iubire...live...acompaniata doar de un singur instrument...impresionant!!
sa-mi schimb sau nu serviciul pe timp de criza?
De ce ai face asta?
Simplu. Pentru ca angajatorul cica face economii si iti cere sa te resemnezi financiar. Ca si cum si stomacul tau s-ar resemna in fata kilului de carne si ar zice: stai asa, carne, ca nu e cum vrea gaina si ala de-a hranit-o si a investit furaje in ea, e cum vrea angajatoru meu! el nu imi mareste salariul, deci nici tu nu vrei mai mult pe copanul pe care mi-l dai sa-l pun in farfurie! Fair, nu? Principiul cauza-efect!
Ideea cu criza care cere masura in toate cele mi se pare un cliseu idiot si o smecherie financiara de care toti se agata acum!
Vorbesti de pe pozitia angajatului, probabil ca mi-ar imputa unii! si e usor de zis, e usor de infierat cand nu ai banii pe mana, din ce in ce mai putini , bani pe care sa incerci sa-i gestionezi in asa fel incat sa nu te pasca falimentul.
Daaa!!! True, true!! Dar, aici se vad cu adevarat managerii, aia care stiu a organiza, aia care stiu si simt afacerea, aia care din putin fac mult si acolo unde nu curge nimic, trebuie sa gaseasca mijlocul de a dezgheta biznisu amortit. Efectul de domino face intr-adevar victime in lant, dar, de-aia cica s-au inventat managerii.
Sa gaseasca solutia optima, nu sa bage capu in nisip ca strutu si sa zica: gata, lasati-ma sa va strang cureaua, ca trebuie sa fim cumpatati!
Da' marinaru ala care conduce corabia pe furtuna si trebuie sa-si duca echipajul cu bine la mal, pt ca asta e jobul lui, cauta cea mai buna cale si incearca sa tina vasul pe linia de plutire chiar cu pretul vietii. E vorba de supravietuire...nu isi tranteste basca pe punte si zice: gata, ce-o fi o fi, facem si noi ce putem!
Incercam totul! cautam in noi, in intuitia noastra, in experienta noastra, in teoria cartilor si practica vietii din domeniul respectiv si ne calim impreuna, dar si ajungem impreuna la mal, cu sacrificiu comun.
Intrebarea mea e: avem cu adevarat manageri? sau doar sefi frustrati si neajutorati? avem oameni cu stofa de conducatori de biznis sau doar diplome si fetze profund marcate de gravitatea functiei? avem lideri intre noi sau doar cautatori de comori si de izbanzi personale?
Avem oameni capabili sau numai oameni care joaca un teatru al functiei lor?
Adevaratii manageri se aleg ca graul de neghina chiar in situatii limita, pe timp de criza, iar adevaratele institutii in care merita sa muncesti sunt cele care au parte de astfel de oameni!
Asa ca, daca ai nimerit intr-un astfel de loc, cu asa oameni-model, merita sa ramai si sa lupti alaturi de ei, daca nu, e de preferat sa-i cauti pana ii gasesti.
Acolo e de tine!
Simplu. Pentru ca angajatorul cica face economii si iti cere sa te resemnezi financiar. Ca si cum si stomacul tau s-ar resemna in fata kilului de carne si ar zice: stai asa, carne, ca nu e cum vrea gaina si ala de-a hranit-o si a investit furaje in ea, e cum vrea angajatoru meu! el nu imi mareste salariul, deci nici tu nu vrei mai mult pe copanul pe care mi-l dai sa-l pun in farfurie! Fair, nu? Principiul cauza-efect!
Ideea cu criza care cere masura in toate cele mi se pare un cliseu idiot si o smecherie financiara de care toti se agata acum!
Vorbesti de pe pozitia angajatului, probabil ca mi-ar imputa unii! si e usor de zis, e usor de infierat cand nu ai banii pe mana, din ce in ce mai putini , bani pe care sa incerci sa-i gestionezi in asa fel incat sa nu te pasca falimentul.
Daaa!!! True, true!! Dar, aici se vad cu adevarat managerii, aia care stiu a organiza, aia care stiu si simt afacerea, aia care din putin fac mult si acolo unde nu curge nimic, trebuie sa gaseasca mijlocul de a dezgheta biznisu amortit. Efectul de domino face intr-adevar victime in lant, dar, de-aia cica s-au inventat managerii.
Sa gaseasca solutia optima, nu sa bage capu in nisip ca strutu si sa zica: gata, lasati-ma sa va strang cureaua, ca trebuie sa fim cumpatati!
Da' marinaru ala care conduce corabia pe furtuna si trebuie sa-si duca echipajul cu bine la mal, pt ca asta e jobul lui, cauta cea mai buna cale si incearca sa tina vasul pe linia de plutire chiar cu pretul vietii. E vorba de supravietuire...nu isi tranteste basca pe punte si zice: gata, ce-o fi o fi, facem si noi ce putem!
Incercam totul! cautam in noi, in intuitia noastra, in experienta noastra, in teoria cartilor si practica vietii din domeniul respectiv si ne calim impreuna, dar si ajungem impreuna la mal, cu sacrificiu comun.
Intrebarea mea e: avem cu adevarat manageri? sau doar sefi frustrati si neajutorati? avem oameni cu stofa de conducatori de biznis sau doar diplome si fetze profund marcate de gravitatea functiei? avem lideri intre noi sau doar cautatori de comori si de izbanzi personale?
Avem oameni capabili sau numai oameni care joaca un teatru al functiei lor?
Adevaratii manageri se aleg ca graul de neghina chiar in situatii limita, pe timp de criza, iar adevaratele institutii in care merita sa muncesti sunt cele care au parte de astfel de oameni!
Asa ca, daca ai nimerit intr-un astfel de loc, cu asa oameni-model, merita sa ramai si sa lupti alaturi de ei, daca nu, e de preferat sa-i cauti pana ii gasesti.
Acolo e de tine!
golful-o noua fitza
Dar nu disperati, evoluam, snobismul si cosmopolitismul sunt in floare, tot ce au altii e minunat, interesant, bun de adus in tara...nu conteaza daca ni se potriveste sau nu, e important ca la altii merge..atunci, hai si noi cu sacu la pomu laudat!
Ma uitam zilele trecute la oamenii strazii si mai ales la copiii strazii ajunsi acolo din diverse motive..si ma intreb acum: oare, proiectele marete pe care le are tara asta, de fapt, conducatorii ei, ii vizeaza si pe acesti amarati? vor juca si ei golf vreodata? in mod sigur nu e asta scopul lor in viata, sarmanii astia au mai degraba grija mancarii si a zilei de maine, asta e singura realitate pe care o cunosc si care-i ingrijoreaza.
Hei, voi, aia cu bani multi care faceati pana acum tenis si sala, asa ca sa fiti la moda, schimbati directia, aveti liber acum la golf...si e mai marfa, e sportul bogatilor din toata lumea!... si cum si noi avem nababii nostri, unii veritabili, alti doar parveniti, li s-a mai dat un mijloc de entertainment, ca oricum economia tarii e sustinuta de banii din afacerile lor si nu din cei 10 ron cersiti de oamenii strazii. Sa fim seriosi!!
Deci, numai lor li se adreseaza alesii nostri, ceilalti ne fac de rusine, asadar trebuie ignorati, eventual daca s-ar rezolva cu un simplu...delete!! sa dispara ca si cum n-ar fi existat niciodata in minunata si perfecta noastra patrie.
Ma autodenunt: sunt de-a dreptul impresionata!
sursa foto :
marți, 5 ianuarie 2010
pot sa aleg !?
Am revazut, de curand, filmul Tinerete furata si bineinteles ca m-a apucat filozofeala...am realizat ca toata morala filmului sta in cuvintele asistentei-sefe: Tu esti sanatoasa, Susanna, doar ca te innebunesti singura!
Eii...n-am reprodus tocmai ad litteram, dar cam asta era ideea.
Cu alte cuvinte, suntem singurii responsabili de deciziile pe care le luam in viata, de ceea ce ne alegem sa fim, de perna moale sau tare pe care punem capul seara.
Majoritatea oamenilor prefera sa fie, in genere, lasi.
Fiindca e mai simplu sa fie altcineva vinovat, si nu tu, e mai simplu sa vezi paiul din ochiul celuilalt si pe al tau, nu, e mai comod sa traiesti situatii conventionale si sa te consolezi cu gandul ca asa trebuie facut, ca si cum nu ar exista alternative.
Intotdeauna exista alternative. Si libertatea de a alege. Sa fii nebun sau sanatos. Sa fii rau sau sa fii bun. Sa fii nefericit sau... ,sa fii..., sa fii...., sa fii ce vrei tu sa fii sau ce vor altii.
Esti propriul pastor in propria-ti gradina si iti e cald sau rece datorita ori din cauza ta. Exclusiv.
Ma gandesc ca, probabil, cel mai bun sfat pe i-l pot da copilului meu va fi sa fie intotdeauna ea, niciodata altcineva, sa fie singurul etalon de care sa tina seama atunci cand decide.
Nu e egoism. E supravietuire. Si, mai mult, e convietuire placuta cu tine insuti/insati.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)