O campanie socanta: Uraste-ti copilul! Uraste-te pe tine!

Din nou, industria medicamentelor intra pe piata in forta, de data aceasta cu un mesaj socant: Uraste-ti baietelul!



Poate ca pe asta au si mizat, pe reactiile in lant create si pe rapida popularizare prin intermediul retelelor sociale.

Videoclipul de pe youtube are 8 like-uri(probabil acolitii & comp.) si 155 de dislike-uri, cel putin la ora la care l-am vizionat eu, iar commenturile sunt toate extrem de vehemente si acuzatoare.

Din punctul meu de vedere, oricat de mult ai vrea sa ajungi la emotiile omului, sa pui degetul pe rana, nu o faci intr-un mod deplasat si abuziv pentru ca persoanele aflate in situatia asta au coordonatele dramei deja trasate si oricat de greu le-ar fi, stiu, in sufletul lor, ca omuletul de langa ei este sange din sangele lor si numai iubindu-l ii pot face viata mai usoara.

Fail !!


Pe de alta parte, videoclipul cu femeia care este indemnata sa se urasca pe sine, mi se pare un semnal de alarma, dus la extrem, intr-adevar, legat de ritmul de lucru acceptat de femei, pentru ca alternative n-au (adica nu vin bani altfel), cu pretul renuntarii la tot ceea ce inseamna o viata normala.



Un semnal de alarma legat de stresul si nefericirea acelora dintre noi care nu traiesc decat la serviciu, prin si pentru serviciu si care ajung la un moment dat sa realizeze ca, de fapt, desi au muncit atata, sunt un pion in marele joc al corporatiei, ce poate fi oricand azvarlit fara nicio remuscare.

Numai ca in afara biroului nu-i asteapta nimeni, nu familie, nu copii, ci, probabil, doar o casa goala si rece.

Dramatic!

Femeia bio

Cum acest concept "bio" este, de ceva vreme, noua coordonata a vietii noastre, m-am gandit sa-l punem la loc de cinste si sa-i dedicam o postare.
Iar daca el isi lasa frumos amprenta si asupra femeii, atunci cu atat mai mult trebuie ridicat la rang inalt.

Ma intrebam asa, intr-o doara, daca si bunica mea era tot femeie bio sau daca nu cumva sintagma asta defineste doar mandruta contemporana trecuta prin intreg procesul de detoxifiere interior si exterior, ca o purificare de multe si marunte, mostenite de la inaintasele noastre, nascatoare de prunci pe camp sau acasa si plamaditoare de cozonaci pufosi.

Societatea a evoluat si atras-o dupa ea si pe femeie care incetul cu incetul s-a desprins de gospodarie si s-a mutat la birou sa faca treburi importante, sa dea mailuri, sa tina sedinte, sa fie proaspat masata, epilata, parfumata, dichisita. Totul pe linie bio. Cat mai multe elemente naturale in tovarasie cu corpul ei.

Si ca sa intretii corpul bio, trebuie sa-i dai mancare pe masura.
Asa ca, dupa o cana cu lapte stors din migdale si populat cu germenii pamantului plus alte cereale care cresc pe campurile din povesti, alea de pe taramul curat, netratat cu otravuri, urmeaza trilogia ceaiurilor, fiecare cu bio-treaba lui, ca sa pregatesti stomacul pentru un pranz la fel de bio, format din doua frunze de salata, un avocado, peste crescut in acvariu si trei frunze de busuioc din glastra.

Oau!! Ce bio am mancat azi si cata energie a naibii am!

Apoi in acelasi spirit, daca se intampla sa fiu si mamica, atunci nu pot fi decat una bio, care la primul muc al copilului sare cu tolba de spray-uri bio sa scoata infectia in doi timpi si trei miscari, ii da numai mancare de la borcanele(ca doar, ce naibii, pediatra ti le recomanda cu o mutra sincera), il imbalsameaza cu  arsenalul de creme/lotiuni/uleiuri carora li s-au extirpat parabenii devoratori de celula umana si li s-a injectat elixirul tineretii fara batranete, astfel incat pruncii nostri sa nu care cumva sa se mai imbolnaveasca vreodata, ca ne strica toata trebusoara de-am facut-o noi cu grija si cu mult bio.

So, n-am nimic cu tot ceea ce inseamna natural(=sanatos), sunt de fel o devoratoare de seminte("n" la numar, de toate felurile), de fructe/legume, cruditati, adica multe enzime, sunt o mamica grijulie si o femeie care se aranjeaza, dar nu vreau sa fiu femeia bio.

Deja mi se pare ca se exegereaza cu acest concept aplicat fiecarei particele din viata noastra.

Pentru ca, de fapt, o viata bio nu inseamna pamantul sanatos care rodea pe vremea bunicilor nostri si din care ne hraneam cu de toate, ci o noua gama de produse pe care, daca le iei la verificat, e posibil sa nu fie atat de sanatoase precum le declara producatorul.

Asa ca eu, ca sa nu ma mai stresez, devorez linistita o ciocolata neagra, ca deh, kilogramele imi permit(sic) si ma las invaluita de mirosul de paine care tocmai se coace in masinaria mea tapetata cu teflon...da, exact, ala ne-bio, toxic, extrem de daunator...

O mai fi cineva ca mine??

sursa foto

Reduceri de vara

Am avut o seara memorabila.

Am plecat impreuna cu o prietena, ca doua mandre flori, la o tura de shopping prin mall, cu gandul sa ne cumparam rochite. Dar nu orice rochite, ci privirile noastre insetate de fineturi si nuante ar fi vrut sa gaseasca ceva deosebit, de petrecere, de ocazie, ceva special.

Ajunse acolo, prima la stanga si tzop in Zara.
Prietena mea, cunoscatoare intr-ale shoppingului ceva de speriat, imi zice complice:" Ia uite cum au asezat astia marfa. Se pregatesc de reduceri! Aici e de noi!"

Am facut ochii mari si probabil cu privirea naiva a prea putin stiutoarei intr-ale rotatiei hainelor dupa cum vine echinoctiul, m-am lasat purtata in lumea frumos si grijuliu aranjata a gratioaselor materiale, accesorizate cu brizbrizuri si zorzoane.

O prindem pe una dintre fetele magazinului la colt si ne confirma ca urmeaza sa vina reducerile. Cat de curand. Poate chiar si maine, dar, ne gandim noi, daca nu maine, oricum in mod sigur weekendul asta e rost de cheltuit bani.

Mai intram in cateva magazine, ne foim de colo-colo, gasim zone marcate deja cu buline rosii, cliente cu ochii scaparand, ca si ai nostri, dudui care probeaza, chicotesc, mustacesc, se amuza. In unele magazine, cozi la case, in altele doar vanzoleala.

Dupa ce ne-am dezumflat, nefericite ca pomu laudat nu detinea marul de aur, ne-am oprit cu o ultima licarire de speranta la Koton.
Multe si marunte, de toate culorile si modelele, unele reduse putin, altele deloc, dar multa si diversificata marfa. Ne umplem bratul de rochite si purcedem la cabine.
Pana la urma, dupa ce ne minunam pe rand si ne inflacaram la fiecare frunzulita, floricica si pietricica, nehotarate si grabite ne indreptam spre iesire, convinse ca zilele urmatoare trebuie sa revenim.
Cu siguranta, pretul mai mic ne va fi un aliat de nadejde in a ne decide pe loc.

So, dragi mandreturi fascinate de moda si de imaginea voastra in oglinzile cabinelor de proba, pregatiti balerinii, ca aveti de colindat.

Si mai bine mergeti cu cate o prietena ca sa fiti sigure ca nu e rost de scandal si chinuiala pentru sotul/prietenul lipsit de rabdare, aceasta minunata calitate pe care o avem din plin cu toatele, atunci cand vine vorba si mai ales "fapta" de a face shopping. Si mai ales atunci cand vin reducerile.

Sa aveti spor la cumparaturi!

sursa foto

Holograf

Asteptandu-l pe fat-frumos

De cand ne nastem, ne hranim cu povesti.

Fetitele se identifica repede cu printesele care ofteaza cu coatele pe geam si privirea pierduta in zare, asteptand pasiv sa fie "salvate", adica initiate in the real world de catre fat-frumosul minunat si viteaz, care le stie pe toate si face treburile ca la carte.

Mandrele ilene cosanzene nu trebuie sa miste niciun degetel, sunt deja concepute de mama natura incat sa aiba atributele feminitatii la superlativ, frumusete, candoare, parul lung si ochii galesi, vocea suava si chipul dragalas, maini delicate si intelepciunea de a spune numai ce trebuie sa auda urechile viteazului.

Crescand, cu greu ne desprindem de povestile copilariei.
Baietii le continua prin jocuri mai mult sau mai putin agresive, iar fetele isi creeaza si se proiecteaza in propriul basm. Si apoi asteapta.
Si iar asteapta.

De fiecare data cand soseste cineva la palat, se entuziasmeaza crezand ca e El.
Pupilele li se dilata, inima incepe sa bata mai tare, tot mai tare...dar, daca din departare drumetul parea alesul, dupa ce se apropie mai mult, isi dau seama ca n-a fost decat un trecator.
Cel care in loc sa ramana, pleaca grabit, cel care in loc sa completeze, ravaseste, cel care, in stare bruta, neslefuit, nu se potriveste sablonului gata creionat in mintea feminina.

Ei bine, dragile mele, gresim. Ca etichetam. Ca incadram in tipare. Ca nu avem rabdare. Ca doar asteptam pasive sa apara in fata noastra nestematul masculin, crezand ca nu este nevoie sa facem ceva in acest sens. Ca el va sosi cuminte langa noi, ne va lua pe calul lui inaripat si ne va purta catre soare. Dar nu se va intampla niciodata asa.

Pentru ca nu exista feti-frumosi. Nici ilene cosanzene. Nici un el perfect, nici o ea perfecta.
Exista un barbat si o femeie si ce pot scoate frumos din impletirea lor.
Cu rabdare. Cu toleranta. Cu iubire.

sursa foto

Masca pentru suflet

Ca tot vorbiram la postul anterior despre masti de infrumusetare a tenului, mi-am dat seama, in timp ce ma relaxam cu minunatiile naturii pe fata, ca si interiorul nostru mai oboseste si trebuie bagat in seama, curatat, tonifiat, revigorat, asemeni tenului.

Metaforic vorbind, si sufletului ii trebuie atentia noastra, in primul rand a noastra si apoi sa emitem pretentii.
De ce zic asta? Pentru ca am observat ca grija fata de tenul tau, ca si grija fata de eul tau interior, se reflecta pe chip si in relatiile pe care le ai. Cu cat te autodisciplinezi sa fii tu cel mai important pentru tine(si nu vorbesc aici despre egocentrism, ci despre normalitate), in armonie cu fiecare bucata din corpul tau si din interiorul tau, cu atat vei avea mai multa "priza la public" si, implicit, tu te vei simti mai bine.

Asa cum te iubesti tu pe tine, asa te iubesc si ceilalti.
Asa cum te vezi tu pe tine, asa te vad si cei din jur.
Asa cum ai tu incredere in tine, asa au si ei.
Este vorba despre relatia ta cu tine, despre cat de bine te simti in propria-ti piele, despre puncte slabe si puncte forte, despre ceea ce vrei de la tine, in primul rand.
Pentru ca abia dupa aceea sa poti pretinde si de la altii.

Si cum, inevitabil, ne mai lasa si bateria interioara, trebuie tot timpul sa fim atenti la semnale si sa facem ceva. Cat mai repede. Cu noi si pentru noi.

Se cheama ca trebuie sa apelam la remedii naturiste, home made, self made. Suntem obisnuiti sa fim masinariile care se epuizeaza la serviciu, pentru ca apoi acasa sa nu mai aiba energie pentru nimic. Sau sa nu mai gaseasca placere in zona domestica. Asemeni unui ten suprasolicitat de conditii externe, dar si de un stil de viata defectuos.

In ultimul caz, preparam repede o masca, o aplicam pe fata si apoi ne luminam instant, pentru ca observam benefiicile implicarii noastre de 30 de minute.

Am putea face asta si pentru suflet? Sa mesterim o masca pentru a obtine efecte similare celor de care se bucura tenul: curatare, tonifiere, revigorare, hidratare...apoi starea de bine?

Cu siguranta ca putem. Suntem cei mai potriviti sa facem ceva pentru binele nostru, pentru fericirea pe care o tot cautam si pe care o asteptam crispati numai de la celalalt. Suntem singurii in masura sa ne facem bine, sa echilibram lucrurile in viata noastra, sa acceptam sa pierdem(chiar si iubiri) si sa ne bucuram de castiguri. Totul in viata e pierdere si castig, numai ca noi putem interveni si putem decide ce pierdem si ce castigam.

Ne putem face masti ori de cate ori este nevoie. Intorcandu-ne cu clementa catre noi si iubind ce doare. Acceptand ce doare. Mangaind, imbarbatand, inchizand rana si trecand mai departe.
Creierul nostru este in asa fel construit incat ne ajuta sa uitam mai repede lucrurile urate, negative. Corpul nostru singur da semne ca vrea sa se regenereze, sa treaca peste, dar are nevoie de implicarea noastra.

Este vital sa invatam ca iubirea de sine ne salveaza. Mai mult decat orice terapeut.
Este o masca pe care o putem aplica oricand, cu ingrediente din noi, singurele care se potrivesc si vindeca.

sursa foto

Reclama neinspirata

Cum sunt o constanta consumatoare de Radio Guerrilla, mai ales dimineata, inevitabil imi ajung la urechi si reclamele care curg in pauze.

De ceva vreme, simt ca se zburleste totul pe mine cand aud reclama la ING pentru creditul Personal cu tombola in valoare de 2000 eur, bani pentru renovat baia!
Are un text argumentativ atat de nepotrivit, incat mi se pare ca suna a penibil.

Ma iertati, stimati Ing-isti, dar nu da bine la auzul meu.

Am admirat intotdeauna creativitatea indrazneata a departamentului de marketing pe care il aveti, plusul de culoare si de viata pe care l-ati adus in peisajul bancar plin de sabloane non-color ori care folosesc culorile cu prea multa masura, ca altfel ar parea neprofesionisti.

Insa, revenind, daca aceasta reclama ma are si pe mine in piata-tinta, atunci, eu, biet muncitor la uzina patriei, va informez ca nu m-ati convins, mai rau, simt cum cineva ma crede fraiera.

Textul reclamei pune mare accent pe baie,  cum ca daca ti-ai renova-o ar fi ca si cum l-ai apuca pe Dumnezeu de un picior!! Nu cred ca petrece nimeni mai mult de 30 de minute (maxim) in baie, pe zi!!

Atunci de ce as alege ca feng shui-ul casei mele si tinta preocuparilor fiecarui membru din familie sa fie baia?? Apoi in cazul unor discutii contradictorii, tot baia sa fie solutia??? Come on!!

O sa facem din ea un templu al spalarii corpului si pacatelor, din moment ce ar trebui sa-i acordam o asa mare importanta.

Eu inteleg ca la un moment dat fiecare om poate sa aiba o pana de idei si de creativitate, dar ma gandesc ca oricare alta camera din casa ar putea fi targetata.

Sau, daca am tot lansat credite personale pentru toata casa, pe bucati sau la gramada, ma gandesc ca ar merge poate un credit pentru renovarea boxei.

Ori a parcarii?? Sau, poate, a dressingului ori debaralei?

Feedbackul meu, potential consumator de produse ING, pentru aceasta reclama audio(din pacate, nu am gasit niciunde pe net varianta care curge la Guerrilla, dimineata, ca sa va dati si voi cu parerea) este unul negativ. In caz ca va intereseaza.

Text reclama si produs de creditare(cu tombola la pachet) neinspirat alese, argumentatie stupida.
Piata-tinta aleasa gresit, fara un studiu de marketing in prealabil, zic eu. Sau poate oi fi singura care foloseste baia doar pentru dus si wc.

Conferintele filozofice si alte delectari la mine se petrec in alta camera. Nu in baie!!
Si nici atunci cand ma cert nu evadez in baie ca sa-mi fie mai bine, ci gasesc eu un locsor in toata casa pentru impacare.

Aici gasiti  varianta vizual-statica a reclamei. Cand voi gasi si varianta audio, o s-o sharuiesc cu voi. Pana una-alta, ascultati si voi Guerrilla dimineata si va veti lamuri.

"Flori de tei deasupra noastra..."

Parca niciodata Bucurestiul nu a fost mai inmiresmat ca anul asta.

Este o placere sa iesi din casa si sa te lasi invaluit de un parfum atat de placut, incat toate simturile parca devin olfactive, tot corpul se rezuma la nas si la spectacolul pe care il simte.

Unii tei miros atat de puternic, incat iti lasa o intensa senzatie de dulce, ca si cum ai gusta mirosul lor.
Placut moment de fericire.

Ca o reminiscenta din Bucurestiul de altadata, aceasta bucata de natura se incapataneaza sa reziste printre industrializari si tehnologii moderne, sa-ti ia mintile si sa le scuture bine de stresul cotidian, dandu-le in schimb un pic de betie dulce, de visare, de evadare din sinele zilnic in sinele tau liric, in propria poezie a simturilor.

Iubesc orasul asta cand se lasa mangaiat de miresme, are o vraja aparte si un puls senzual.
Te indeamna la tandrete, la liniste, la purificare, la catharsis.

Toate verile copilariei mele au purtat mireasma florilor de tei. Aveam vecin un copacel ale carui ramuri imi bateau in geam. Si ziua. Si noaptea. Cu care am povestit multe si care ma linistea de fiecare data.

Poate de aceea ma las vrajita de la prima adiere de parfum si caut cu atata ardoare aroma lor.

De dragul unor vremuri tinere. Si de dragul copilului care iubea teii.


sursa foto

Katie

Cand te pocneste romantismul...

Am 29, merg pe 31...

Bancosul, muza mea in toate, imi arata azi un clip cu doua gagici, una de 29 si una de 31 de ani, care "performeaza" pe masura nazuintelor si a gargaunilor specifici fiecarei varste.

 Destul de pertinente mesajele fetelor, mai ales ca specia feminina tinde sa aiba asemenea desfasurari de sinceritate.

Una peste alta, intr-un mod hilar, ele spun adevarul gol-golut. Adicatelea:

La 20 de ani inca mai visezi ca esti forever young, ca lumea iti e la picioare, cu barbati cu tot, se-ntelege, de-asta e bine sa-i imbrobodesti atunci, cand nici ei nu stiu prea bine ce li se pregateste!

Cand ai senzatia ca esti stapana lumii si ca nimeni nu te va detrona vreodata, cand inca pari o caprioara inocenta ce se vrea vanata, esti total pozitiva, respiri prin toti porii tinerete, candoare, copilarie - eu sper sa nu vorbesc povesti aici, cel putin varsta de 20 de ani a mea asa a aratat, ca timpurile s-or mai fi schimbat, asta e!

Cand inca te tii departe de responsabilitati si chestii serioase, proiectandu-le intr-un viitor la care te uiti asa, doar cu coada ochiului, de teama sa nu se intample mai repede, convinsa ca privirea ta chiar poate vraji, controla si tine la distanta orice noutate care tine de varsta, de trecerea timpului, de schimbari majore si de impact...

Asta pana suna ceasul a 30 de ani.

La nouvelle femme. O noua atitudine. Mult mai stapana pe tine. Mai grabita.

Acum ai experienta, esti trecuta prin viata, deci inteleapta, nu te mai lasi asa usor ademenita, alegi tu extrem de rational si mai putin instinctiv (cum o faceai la 20 de ani), esti pretioasa si pretentioasa si ai dreptate.
Toate judecatile tale te indreptatesc sa fii asa.

Cu greu ajunge sa-ti placa cineva cu adevarat, poate pentru ca deja te placi prea mult pe tine sau poate, satula de atata tine, in diverse ipostaze, te-ai vrea renascanda, te-ai saturat si tu de atatea bife pe care ti le doresti la junele intalnit...ohhhh, varste ingrate, barbatii abia dupa 30 se cheama ca ajung la junete, pana atunci sunt doar niste copii care mai pot fi modelati, ghidati cu usurinta, dup-aia, se trezesc, nu-i mai poti ameti neam.

Ajungi sa stii sa ceri. Si ti se da. Esti sigura pe tine si cu tupeu. Numai ca ceea ce ti se ofera este perisabil, ca si cum te-ar reflecta pe tine, corpul tau, iluziile si naivitatile crosetate la 20 de ani.
Ai devenit o femeie coapta, matura, capabila sa aleaga rational si sa se tina departe de dezamagiri. Setata pe placere. Si pe orice forma de hedonism.

Si totusi constienta ca, deja ajunsa aici, procesul de inflorire a ajuns la apogeu, de-acum nu mai poti reveni la ceea ce ai fost odinioara,  trebuie sa ghidezi cu maturitate cum vei evolua de acum inainte, cat de mult iti vei pastra eflorescenta.

Unele femei chiar raman ca florile, amintire intr-o carte sau intr-o inima.
Depinde ce-si doresc.

Machiaj natural - ten si ochi

Tips-urile oferite de un profesionist sunt intotdeauna binevenite.
Efectele sunt super!

Delta Goodrem

Imi era dor de ea!
O femeie frumoasa, talentata, tanara(are doar 28 de ani) care a luptat continuu pentru viata ei, dupa ce la 18 ani a fost diagnosticata cu boala Hodgkin (asa zice wikipedia).

Accesorii vintage

Sunt un mare fan al lor.
Nu am apucat sa colectionez prea multe, dar ma bucur de fiecare data cand le regasesc in imagini, desene, poze, chiar vitrine ori pe strada, asortate intr-o tinuta feminina, dantelata.

De mica aveam o placere nebuna sa cotrobai prin cuferele bunicii mele si sa ma costumez cu hainele de altadata, ale ei sau ale mamei.
Impregnate cu iz de poveste, imi starneau pe loc imaginatia si nu ma puteam abtine sa nu le incerc ori de cate ori aveam ocazia.

Pana si perdelele bunicii parca aveau o finete deosebita.
Modele delicate in nuante de alb si crem impodobeau maiestuos o casuta mica din provincie. Erau principalele materiale de transformat in rochite, dupa bunul meu plac.

Parca totul atunci avea alt aer, hainele - mai multa demnitate si o viata mai lunga, obiectele si accesoriile cu care ne inconjuram erau alese cu termen de valabilitate pe viata. Pentru totdeauna. Ca familia.
Erau confectionate cu simt al raspunderii si uneori reprezentau o adevarata opera de arta handmade.

Materialele aveau alta tesatura, structura tuturor lucrurilor  era ferma, impenetrabila, facuta parca sa ramana mostenire generatiilor viitoare.

Poate ca asta este unul dintre motivele pentru care moda revine.
Si revine nu neaparat cu re-crearea tesaturilor si modelelor de odinioara, ci si cu accesoriile si vestimentatia care dateaza de atunci si care, pe ici pe colo, mai pot fi reconditionate, desi, in mare parte, asa cum aminteam mai sus, termenul lor de valabilitate ramane forever!

Rasfoindu-l pe domnul Google, am gasit un site care readuce pe tapet modele vintage, haine, dar si accesorii, care pot fi comandate online.

Personal, am fost fascinata de saluri , crosetate manual, majoritatea datand din anii '70 si de florile delicat confectionate , din perioada anilor '40-'50.

Intre rochite , am gasit cateva extrem de fin lucrate, din materiale deosebite.

Una peste alta, banuiesc ca fiecare dintre voi a avut, in copilarie, cel putin o tentativa la cufarul bunicii.
Acolo se poate sa regasim, chiar si acum, la fel de proaspete, atat hainele, cat si povestile de odinioara.

Si sa le zicem vintage. Sau mostenire de familie, tesuta in dantela.

sursa foto 1 : http://weddingrumors.com/blog/2010/inspiration-board-vintage-pink/
                 

Dirdy birdy sau despre perseverenta si incapatanare

Remember dirty birdy, pasarea ciudata care vrea cu orice pret sa atraga atentia pisicii inexorabile?
Animatia e sursa sigura de descretit fruntile, dar si de tras invataminte.

Avertizez persoanele care sunt sensibile la melodii cu impact auditiv, ca s-ar putea sa va urle in cap, o vreme, cantecelul de pe fundal.

Enjoy!

Idei de coafura : romantic & vintage

 Imi plac foarte mult ambele variante, personal am incercat-o doar pe a doua (pentru prima ai nevoie de un par ceva mai lung), care m-a inspirat apoi in diverse alte abordari de spirale, curls, impletituri si alte cele.
 Incepe sa-ti placa sa te joci cu propriile suvite si poti descoperi singura noi modele.

Oricum, nu e deloc greu, e mult pana incerci prima data, apoi totul merge struna.

Doar trebuie sa impresionam, n'est-ce pas?

3 dorinte barbati vs "n" dorinte femei

Am auzit deunazi un banc (chiar de la bancosul), care suna cam asa :

"Cum sa impresionezi o femeie:

-Fa-i complimente, alint-o, iubeste-o, consoleaz-o, protejeaz-o, ia cina cu ea, fa-i cadouri, ascult-o, respect-o, fa pe dracu-n patru pentru ea...

Cum sa impresionezi un barbat:

-Vino goala...cu o bere!! "

Ce nevoi simple au ei...si putine, chiar...si cat de multe si complexe sunt ale femeilor!

Bref, in povestea lor, noi suntem pestisoarele care ar trebui sa le indeplineasca 3 dorinte: sex, love(a se citi tot sex ) si food (de cele mai multe ori se descurca si singuri la partea asta), cu berea inclusa.

Mereu m-am intrebat de ce exista diferenta asta, de ce ei sunt cei mai fericiti daca li se satisface chiar si o singura vrere, in timp ce noi cerem, cerem si iar cerem si nu suntem niciodata multumite.

Cine detine raspunsurile, sa ne scoata si pe noi din ignoranta!


sursa foto: http://www.damaideparte.ro/wp-content/uploads/2011/07/barbatisifemei.jpg

Cum se cere un barbat in casatorie

Rasfoind deunazi blogosfera, am dat peste un post care parca imi era smuls din curgerea fireasca a gandirii, de la 30 de ani incolo. Si atunci mi-am amintit brusc de filmuletul asta :



So...oricate masuri de precautie v-ati lua, oricat de repede ati incerca sa fugiti, dupa cum vedeti, noi stim de mici ce avem de facut, chiar exersam dinainte cu papusile ca sa ne iasa bine de tot treaba cu casatoria... cu copiii....cu familia.
Voi, in schimb, tematori, indecisi si miorlaiti, nu puteti tine piept avantului nostru.
 Hi hi hi, de mici vi se scrie istoria!! Cu fermitate chiar!

Gazetareala senzationala

Trezirea dis-de-dimineata.
Fi-mea functioneaza precum cucul armenesc, la 7 deja e cocotata in varful patului si se uita insistent la noi cu ochii ei mari, albastri si inocenti, neintelegand cum de suntem inca atarnati de visare, bulbucati si miorlaiti:"Hai, mami, mai dormi si tu putin!", incercam noi s-o mai pacalim.

Nimic! Ea e drepti si-si cere portia de lapte. Ce sa facem, ne trezim, hranim copilul si ne vedem de ale noastre.

Ca in orice dimineata, in timp ce ne sorbim cafeaua , ne luam si informatia zilnica, fie de pe tv, fie de pe net. Informatia de consum, ca altfel nu prea se cere, adicatelea crime, morti, divorturi, violuri si alte minuni care ar trebui sa ne binedispuna, sa ne dea chef de viata si, mai mult, sa ne satisfaca setea de cunoastere, adusa in cantitate mult mai mare decat informatia cu adevarat importanta si de interes national.

Am inghitit cat am inghitit si, la un moment dat, am avut o revelatie: de ce ii citesc/ascult eu pe anostii astia? Chiar ma intereseaza, macar for fun, cand si cu cine se mai vede Columbeanca, pe la ce televiziuni mai apare Zavoranca, ce minune minunata s-a mai intamplat pe la Cuca-Macaii, prezentata din viziunea vreunuia care vrea sa apara la gazeta sau la TV?!! Not!

M-am scuturat bine in asta dimineata si am sters toata curgerea editoriala care-mi popula wall-ul pe FB si am decis sa ma intorc cu fata catre alte surse care mi-ar putea aduce cu adevarat o informatie curata, interesanta, catre tot ceea ce exista in afara gazetei de consum.

Stupoare!! Intentie minunata, din partea-mi, dar am de unde alege? Pai nu prea. In afara de Dilema Veche, unde chiar poti citi lucruri interesante si bien scrise, restul...e doar cancan.
Toti isi scot la inaintare pe FB articole care mai de care "mai senzationale", banale pana la enervare, care m-ar putea atrage pe mine, cititor, sa le vizitez produsul online si eventual, sa ma prinda sa ii si citesc.

 Eu nu pricep cum de ziare importante(nu cele declarate a fi de consum, alea se pot balacari pana nu mai pot), repet:importante!! de la care eu am pretentii (sic), se preteaza la un astfel de mod de popularizare a articolelor lor. Rili!!!
 Nu suntem toti tampiti, nu inghitim toti scursorile editoriale scrise pe genunchi si inspirate din genuina lume a pseudo-vedetelor, cu zorzoane si valoare! 

Sa nu fiu gresit inteleasa! Ii admir pe jurnalisti, aia adevarati! Si am si eu nevoie, asa cum imi caut sa mananc o mancare sanatoasa, cum aleg sa respir sanatos, pe unde pot, cum incerc sa cern ce imi face bine de ce imi face rau, am si eu nevoie sa scrie cineva si pentru mintea mea pretentioasa( si sunt convinsa ca asemeni mie sunt multi),  pentru spiritul meu care vrea sa se adape la articole cu un continut valoros, pe care citindu-le sa nu simt ca-mi pierd vremea, ci sa ma simt mai inteleapta, mai informata, sau macar mai bogata sufleteste.

Se poate, dragi ziare si gazete??

Presa occidentala se multumeste sa fie doar informationala, nu vaneaza senzationalul, pentru ca ei pastreaza viu telul jurnalistic, sa informeze si eventual, sa educe, sunt constienti ca, deviind de la calea asta, poti transforma un popor sanatos, cu modele valoroase, intr-unul manelistic, care ajunge sa creada ca tot ce zboara se mananca!

Somon gatit in masina de spalat vase

Nu, nu e o gluma, este un filmulet pe care l-am gasit pe www.elle.fr si care m-a lasat "bouche bee".
Tanti care a propus minunatia este foarte convinsa de calitatea pestelui astfel preparat si ne asigura ca nu exista niciun pericol de toxicitate.
Luati de vizionati si, daca aveti curaj, puteti testa intai pe invitati! :D:D

P.S. Rabdare si tutun pentru cateva secunde, cat dureaza reclama care vine pachet cu filmuletul.

sursa video: www.elle.fr