Reduceri de vara

Am avut o seara memorabila.

Am plecat impreuna cu o prietena, ca doua mandre flori, la o tura de shopping prin mall, cu gandul sa ne cumparam rochite. Dar nu orice rochite, ci privirile noastre insetate de fineturi si nuante ar fi vrut sa gaseasca ceva deosebit, de petrecere, de ocazie, ceva special.

Ajunse acolo, prima la stanga si tzop in Zara.
Prietena mea, cunoscatoare intr-ale shoppingului ceva de speriat, imi zice complice:" Ia uite cum au asezat astia marfa. Se pregatesc de reduceri! Aici e de noi!"

Am facut ochii mari si probabil cu privirea naiva a prea putin stiutoarei intr-ale rotatiei hainelor dupa cum vine echinoctiul, m-am lasat purtata in lumea frumos si grijuliu aranjata a gratioaselor materiale, accesorizate cu brizbrizuri si zorzoane.

O prindem pe una dintre fetele magazinului la colt si ne confirma ca urmeaza sa vina reducerile. Cat de curand. Poate chiar si maine, dar, ne gandim noi, daca nu maine, oricum in mod sigur weekendul asta e rost de cheltuit bani.

Mai intram in cateva magazine, ne foim de colo-colo, gasim zone marcate deja cu buline rosii, cliente cu ochii scaparand, ca si ai nostri, dudui care probeaza, chicotesc, mustacesc, se amuza. In unele magazine, cozi la case, in altele doar vanzoleala.

Dupa ce ne-am dezumflat, nefericite ca pomu laudat nu detinea marul de aur, ne-am oprit cu o ultima licarire de speranta la Koton.
Multe si marunte, de toate culorile si modelele, unele reduse putin, altele deloc, dar multa si diversificata marfa. Ne umplem bratul de rochite si purcedem la cabine.
Pana la urma, dupa ce ne minunam pe rand si ne inflacaram la fiecare frunzulita, floricica si pietricica, nehotarate si grabite ne indreptam spre iesire, convinse ca zilele urmatoare trebuie sa revenim.
Cu siguranta, pretul mai mic ne va fi un aliat de nadejde in a ne decide pe loc.

So, dragi mandreturi fascinate de moda si de imaginea voastra in oglinzile cabinelor de proba, pregatiti balerinii, ca aveti de colindat.

Si mai bine mergeti cu cate o prietena ca sa fiti sigure ca nu e rost de scandal si chinuiala pentru sotul/prietenul lipsit de rabdare, aceasta minunata calitate pe care o avem din plin cu toatele, atunci cand vine vorba si mai ales "fapta" de a face shopping. Si mai ales atunci cand vin reducerile.

Sa aveti spor la cumparaturi!

sursa foto

Holograf

Asteptandu-l pe fat-frumos

De cand ne nastem, ne hranim cu povesti.

Fetitele se identifica repede cu printesele care ofteaza cu coatele pe geam si privirea pierduta in zare, asteptand pasiv sa fie "salvate", adica initiate in the real world de catre fat-frumosul minunat si viteaz, care le stie pe toate si face treburile ca la carte.

Mandrele ilene cosanzene nu trebuie sa miste niciun degetel, sunt deja concepute de mama natura incat sa aiba atributele feminitatii la superlativ, frumusete, candoare, parul lung si ochii galesi, vocea suava si chipul dragalas, maini delicate si intelepciunea de a spune numai ce trebuie sa auda urechile viteazului.

Crescand, cu greu ne desprindem de povestile copilariei.
Baietii le continua prin jocuri mai mult sau mai putin agresive, iar fetele isi creeaza si se proiecteaza in propriul basm. Si apoi asteapta.
Si iar asteapta.

De fiecare data cand soseste cineva la palat, se entuziasmeaza crezand ca e El.
Pupilele li se dilata, inima incepe sa bata mai tare, tot mai tare...dar, daca din departare drumetul parea alesul, dupa ce se apropie mai mult, isi dau seama ca n-a fost decat un trecator.
Cel care in loc sa ramana, pleaca grabit, cel care in loc sa completeze, ravaseste, cel care, in stare bruta, neslefuit, nu se potriveste sablonului gata creionat in mintea feminina.

Ei bine, dragile mele, gresim. Ca etichetam. Ca incadram in tipare. Ca nu avem rabdare. Ca doar asteptam pasive sa apara in fata noastra nestematul masculin, crezand ca nu este nevoie sa facem ceva in acest sens. Ca el va sosi cuminte langa noi, ne va lua pe calul lui inaripat si ne va purta catre soare. Dar nu se va intampla niciodata asa.

Pentru ca nu exista feti-frumosi. Nici ilene cosanzene. Nici un el perfect, nici o ea perfecta.
Exista un barbat si o femeie si ce pot scoate frumos din impletirea lor.
Cu rabdare. Cu toleranta. Cu iubire.

sursa foto

Masca pentru suflet

Ca tot vorbiram la postul anterior despre masti de infrumusetare a tenului, mi-am dat seama, in timp ce ma relaxam cu minunatiile naturii pe fata, ca si interiorul nostru mai oboseste si trebuie bagat in seama, curatat, tonifiat, revigorat, asemeni tenului.

Metaforic vorbind, si sufletului ii trebuie atentia noastra, in primul rand a noastra si apoi sa emitem pretentii.
De ce zic asta? Pentru ca am observat ca grija fata de tenul tau, ca si grija fata de eul tau interior, se reflecta pe chip si in relatiile pe care le ai. Cu cat te autodisciplinezi sa fii tu cel mai important pentru tine(si nu vorbesc aici despre egocentrism, ci despre normalitate), in armonie cu fiecare bucata din corpul tau si din interiorul tau, cu atat vei avea mai multa "priza la public" si, implicit, tu te vei simti mai bine.

Asa cum te iubesti tu pe tine, asa te iubesc si ceilalti.
Asa cum te vezi tu pe tine, asa te vad si cei din jur.
Asa cum ai tu incredere in tine, asa au si ei.
Este vorba despre relatia ta cu tine, despre cat de bine te simti in propria-ti piele, despre puncte slabe si puncte forte, despre ceea ce vrei de la tine, in primul rand.
Pentru ca abia dupa aceea sa poti pretinde si de la altii.

Si cum, inevitabil, ne mai lasa si bateria interioara, trebuie tot timpul sa fim atenti la semnale si sa facem ceva. Cat mai repede. Cu noi si pentru noi.

Se cheama ca trebuie sa apelam la remedii naturiste, home made, self made. Suntem obisnuiti sa fim masinariile care se epuizeaza la serviciu, pentru ca apoi acasa sa nu mai aiba energie pentru nimic. Sau sa nu mai gaseasca placere in zona domestica. Asemeni unui ten suprasolicitat de conditii externe, dar si de un stil de viata defectuos.

In ultimul caz, preparam repede o masca, o aplicam pe fata si apoi ne luminam instant, pentru ca observam benefiicile implicarii noastre de 30 de minute.

Am putea face asta si pentru suflet? Sa mesterim o masca pentru a obtine efecte similare celor de care se bucura tenul: curatare, tonifiere, revigorare, hidratare...apoi starea de bine?

Cu siguranta ca putem. Suntem cei mai potriviti sa facem ceva pentru binele nostru, pentru fericirea pe care o tot cautam si pe care o asteptam crispati numai de la celalalt. Suntem singurii in masura sa ne facem bine, sa echilibram lucrurile in viata noastra, sa acceptam sa pierdem(chiar si iubiri) si sa ne bucuram de castiguri. Totul in viata e pierdere si castig, numai ca noi putem interveni si putem decide ce pierdem si ce castigam.

Ne putem face masti ori de cate ori este nevoie. Intorcandu-ne cu clementa catre noi si iubind ce doare. Acceptand ce doare. Mangaind, imbarbatand, inchizand rana si trecand mai departe.
Creierul nostru este in asa fel construit incat ne ajuta sa uitam mai repede lucrurile urate, negative. Corpul nostru singur da semne ca vrea sa se regenereze, sa treaca peste, dar are nevoie de implicarea noastra.

Este vital sa invatam ca iubirea de sine ne salveaza. Mai mult decat orice terapeut.
Este o masca pe care o putem aplica oricand, cu ingrediente din noi, singurele care se potrivesc si vindeca.

sursa foto

Reclama neinspirata

Cum sunt o constanta consumatoare de Radio Guerrilla, mai ales dimineata, inevitabil imi ajung la urechi si reclamele care curg in pauze.

De ceva vreme, simt ca se zburleste totul pe mine cand aud reclama la ING pentru creditul Personal cu tombola in valoare de 2000 eur, bani pentru renovat baia!
Are un text argumentativ atat de nepotrivit, incat mi se pare ca suna a penibil.

Ma iertati, stimati Ing-isti, dar nu da bine la auzul meu.

Am admirat intotdeauna creativitatea indrazneata a departamentului de marketing pe care il aveti, plusul de culoare si de viata pe care l-ati adus in peisajul bancar plin de sabloane non-color ori care folosesc culorile cu prea multa masura, ca altfel ar parea neprofesionisti.

Insa, revenind, daca aceasta reclama ma are si pe mine in piata-tinta, atunci, eu, biet muncitor la uzina patriei, va informez ca nu m-ati convins, mai rau, simt cum cineva ma crede fraiera.

Textul reclamei pune mare accent pe baie,  cum ca daca ti-ai renova-o ar fi ca si cum l-ai apuca pe Dumnezeu de un picior!! Nu cred ca petrece nimeni mai mult de 30 de minute (maxim) in baie, pe zi!!

Atunci de ce as alege ca feng shui-ul casei mele si tinta preocuparilor fiecarui membru din familie sa fie baia?? Apoi in cazul unor discutii contradictorii, tot baia sa fie solutia??? Come on!!

O sa facem din ea un templu al spalarii corpului si pacatelor, din moment ce ar trebui sa-i acordam o asa mare importanta.

Eu inteleg ca la un moment dat fiecare om poate sa aiba o pana de idei si de creativitate, dar ma gandesc ca oricare alta camera din casa ar putea fi targetata.

Sau, daca am tot lansat credite personale pentru toata casa, pe bucati sau la gramada, ma gandesc ca ar merge poate un credit pentru renovarea boxei.

Ori a parcarii?? Sau, poate, a dressingului ori debaralei?

Feedbackul meu, potential consumator de produse ING, pentru aceasta reclama audio(din pacate, nu am gasit niciunde pe net varianta care curge la Guerrilla, dimineata, ca sa va dati si voi cu parerea) este unul negativ. In caz ca va intereseaza.

Text reclama si produs de creditare(cu tombola la pachet) neinspirat alese, argumentatie stupida.
Piata-tinta aleasa gresit, fara un studiu de marketing in prealabil, zic eu. Sau poate oi fi singura care foloseste baia doar pentru dus si wc.

Conferintele filozofice si alte delectari la mine se petrec in alta camera. Nu in baie!!
Si nici atunci cand ma cert nu evadez in baie ca sa-mi fie mai bine, ci gasesc eu un locsor in toata casa pentru impacare.

Aici gasiti  varianta vizual-statica a reclamei. Cand voi gasi si varianta audio, o s-o sharuiesc cu voi. Pana una-alta, ascultati si voi Guerrilla dimineata si va veti lamuri.

"Flori de tei deasupra noastra..."

Parca niciodata Bucurestiul nu a fost mai inmiresmat ca anul asta.

Este o placere sa iesi din casa si sa te lasi invaluit de un parfum atat de placut, incat toate simturile parca devin olfactive, tot corpul se rezuma la nas si la spectacolul pe care il simte.

Unii tei miros atat de puternic, incat iti lasa o intensa senzatie de dulce, ca si cum ai gusta mirosul lor.
Placut moment de fericire.

Ca o reminiscenta din Bucurestiul de altadata, aceasta bucata de natura se incapataneaza sa reziste printre industrializari si tehnologii moderne, sa-ti ia mintile si sa le scuture bine de stresul cotidian, dandu-le in schimb un pic de betie dulce, de visare, de evadare din sinele zilnic in sinele tau liric, in propria poezie a simturilor.

Iubesc orasul asta cand se lasa mangaiat de miresme, are o vraja aparte si un puls senzual.
Te indeamna la tandrete, la liniste, la purificare, la catharsis.

Toate verile copilariei mele au purtat mireasma florilor de tei. Aveam vecin un copacel ale carui ramuri imi bateau in geam. Si ziua. Si noaptea. Cu care am povestit multe si care ma linistea de fiecare data.

Poate de aceea ma las vrajita de la prima adiere de parfum si caut cu atata ardoare aroma lor.

De dragul unor vremuri tinere. Si de dragul copilului care iubea teii.


sursa foto