downshiftingul sau cum sa ne bucuram de viata

V-ati gandit vreodata sa renuntati la serviciul obositor, la beneficiile materiale pe care acesta vi le ofera, la viata bazata pe consum, la shoppingul pentru a fi la moda, la tot ceea ce inseamna modernitate, societate de consum, la creditele care sa va lege pe viata de banci, la acest modus vivendi in viteza incat parca nu mai ai timp sa simti si sa traiesti nimic cu adevarat, ci doar sa treci in revista intamplarile din viata ca si cum te-ai uita la un film cu si despre tine?

Va mai amintiti ce ati facut ultima data cu drag, ceva scos in afara materialitatii, care sa vizeze doar persoana voastra interioara, sufletul, lucrurile mici si nesemnificative in contextul unei existente nebune si aferate, dar care va lasa senzatii intense, placute, de un nefiresc bine?

Sa revedeti un film care v-a marcat, sa faceti o plimbare prin parc doar de dragul sentimentului de relaxare si de reintalnire cu sinele, cu frunzele, cu iarba, cu bancile care au auzit atatea povesti, cu mirosul de pamant reavan si de copilarie zburdanda, de dragul libertatii de a putea privi, mirosi, atinge?

 Sa va intalniti cu oameni dragi, familie sau prieteni si sa stati la povesti despre cate-n luna si in stele doar de dragul de a-i simti cu voi, de a va sti impreuna?

Sa va luati in serios sinele, sa va aruncati mastile si sa fiti voi insiva? Sa spuneti te iubesc cu toata inima si sa aratati asta?

Sa faceti toate lucrurile astea care par banale, dar care vizeaza lumea voastra interioara si nu exteriorul, care mangaie spiritualul si alunga materialul....asta este conceptul de downshifting....eu i-as spune...nevoia de viata, de simplitate, de firesc...si as privi mai atent copiii...ei stiu sa se bucure cu adevarat!

Pareri avizate gasiti aici .
 



sursa foto: http://www.flickr.com/photos/mexicanwave/1863377812/