epidemia verbala a lui 'super'

Astazi totul e super!
Termenul asta a invadat vorbirea noastra cu o asa frecventa, incat parca a ajuns sa ne manance toate celelalte cuvinte, nu mai e loc de un "grozav", "minunat", "extraordinar"...

Apoi, a ajuns sa eticheteze si realitati care nu sunt chiar asa nemaipomenite...gen, vremea e super!( cand ea de fapt e doar buna), ce super iti sta cu haina asta!(cand, de fapt, iti sta doar frumos), e super ca poti sa vii!(adica ma bucur ca faci asta), ai niste ochi super!(adica sunt blanzi, calzi, au o culoare draguta, iti vin bine pe fata :)...), am facut asta pentru tine...o, super!(in loc de multumesc, apreciez!)...lista poate continua, oriunde e loc de super, adverb des folosit de francezi, care sunt incantati si se mira de orice pe lumea asta atunci cand converseaza.

Asa ca, asemeni surorii nostre de ginte latina, nu respiram, nu graim, nu existam fara super, ca si cum toata viata noastra s-ar desfasura la modul superlativ, noi am fi niste super oameni care avem o super viata, cu un super job, cu super colegi, super haine, super vacante, super mobila si super wc :D..si super de toate.
Pai si ce ne mai vaitam atata..cu super asta inserat in existenta noastra la tot pasul, ar trebui sa avem super satisfactii, super senzatii si sa fim niste super interesanti, cu tot ce ne trebuie...c'est super!!

Ehhh, pana una-alta, ramanem doar cu rostirea lui super, ca, in rest, suntem niste oameni normali.