Este o placere sa iesi din casa si sa te lasi invaluit de un parfum atat de placut, incat toate simturile parca devin olfactive, tot corpul se rezuma la nas si la spectacolul pe care il simte.
Unii tei miros atat de puternic, incat iti lasa o intensa senzatie de dulce, ca si cum ai gusta mirosul lor.
Placut moment de fericire.
Ca o reminiscenta din Bucurestiul de altadata, aceasta bucata de natura se incapataneaza sa reziste printre industrializari si tehnologii moderne, sa-ti ia mintile si sa le scuture bine de stresul cotidian, dandu-le in schimb un pic de betie dulce, de visare, de evadare din sinele zilnic in sinele tau liric, in propria poezie a simturilor.
Iubesc orasul asta cand se lasa mangaiat de miresme, are o vraja aparte si un puls senzual.
Te indeamna la tandrete, la liniste, la purificare, la catharsis.
Toate verile copilariei mele au purtat mireasma florilor de tei. Aveam vecin un copacel ale carui ramuri imi bateau in geam. Si ziua. Si noaptea. Cu care am povestit multe si care ma linistea de fiecare data.
Poate de aceea ma las vrajita de la prima adiere de parfum si caut cu atata ardoare aroma lor.
De dragul unor vremuri tinere. Si de dragul copilului care iubea teii.
sursa foto
2 comentarii:
As vrea si eu sa simt mirosul teilor din Bucuresti...
Te cred...lasa ca vor inflori din nou la anul:D
Trimiteți un comentariu