Masca pentru suflet

Ca tot vorbiram la postul anterior despre masti de infrumusetare a tenului, mi-am dat seama, in timp ce ma relaxam cu minunatiile naturii pe fata, ca si interiorul nostru mai oboseste si trebuie bagat in seama, curatat, tonifiat, revigorat, asemeni tenului.

Metaforic vorbind, si sufletului ii trebuie atentia noastra, in primul rand a noastra si apoi sa emitem pretentii.
De ce zic asta? Pentru ca am observat ca grija fata de tenul tau, ca si grija fata de eul tau interior, se reflecta pe chip si in relatiile pe care le ai. Cu cat te autodisciplinezi sa fii tu cel mai important pentru tine(si nu vorbesc aici despre egocentrism, ci despre normalitate), in armonie cu fiecare bucata din corpul tau si din interiorul tau, cu atat vei avea mai multa "priza la public" si, implicit, tu te vei simti mai bine.

Asa cum te iubesti tu pe tine, asa te iubesc si ceilalti.
Asa cum te vezi tu pe tine, asa te vad si cei din jur.
Asa cum ai tu incredere in tine, asa au si ei.
Este vorba despre relatia ta cu tine, despre cat de bine te simti in propria-ti piele, despre puncte slabe si puncte forte, despre ceea ce vrei de la tine, in primul rand.
Pentru ca abia dupa aceea sa poti pretinde si de la altii.

Si cum, inevitabil, ne mai lasa si bateria interioara, trebuie tot timpul sa fim atenti la semnale si sa facem ceva. Cat mai repede. Cu noi si pentru noi.

Se cheama ca trebuie sa apelam la remedii naturiste, home made, self made. Suntem obisnuiti sa fim masinariile care se epuizeaza la serviciu, pentru ca apoi acasa sa nu mai aiba energie pentru nimic. Sau sa nu mai gaseasca placere in zona domestica. Asemeni unui ten suprasolicitat de conditii externe, dar si de un stil de viata defectuos.

In ultimul caz, preparam repede o masca, o aplicam pe fata si apoi ne luminam instant, pentru ca observam benefiicile implicarii noastre de 30 de minute.

Am putea face asta si pentru suflet? Sa mesterim o masca pentru a obtine efecte similare celor de care se bucura tenul: curatare, tonifiere, revigorare, hidratare...apoi starea de bine?

Cu siguranta ca putem. Suntem cei mai potriviti sa facem ceva pentru binele nostru, pentru fericirea pe care o tot cautam si pe care o asteptam crispati numai de la celalalt. Suntem singurii in masura sa ne facem bine, sa echilibram lucrurile in viata noastra, sa acceptam sa pierdem(chiar si iubiri) si sa ne bucuram de castiguri. Totul in viata e pierdere si castig, numai ca noi putem interveni si putem decide ce pierdem si ce castigam.

Ne putem face masti ori de cate ori este nevoie. Intorcandu-ne cu clementa catre noi si iubind ce doare. Acceptand ce doare. Mangaind, imbarbatand, inchizand rana si trecand mai departe.
Creierul nostru este in asa fel construit incat ne ajuta sa uitam mai repede lucrurile urate, negative. Corpul nostru singur da semne ca vrea sa se regenereze, sa treaca peste, dar are nevoie de implicarea noastra.

Este vital sa invatam ca iubirea de sine ne salveaza. Mai mult decat orice terapeut.
Este o masca pe care o putem aplica oricand, cu ingrediente din noi, singurele care se potrivesc si vindeca.

sursa foto