de legende, de cultura, de istorie, peste un oras care a avut norocul sa scape de bombardamente si sa-si pastreze nealterat specificul...Un loc in care parca si soarele apune altfel, mai bland si mai cuminte decat in alte parti, grijuliu sa nu deranjeze
miile de turisti carora le clicaie intruna aparatele, nesatui sa imortalizeze toate frumusetile interminabile din jurul lor.Pentru prima data in viata mea am amutit in fata unei imagini de vis: apusul peste podul Carlova Mostu, un adevarat monument de arhitectura, arcuit peste Valtava, un fel de Dambovita ceha care traverseaza or
asul, purtand pe valuri carduri de lebede si de rate cenusii, curgand firesc intr-un ritm neschimbat de veacuri...Parca as fi Sadoveanu cu descrierile lui interminabile...dar orasul asta chiar te indeamna la visare si te lasa , vorba francezului, "bouche bee"...parca transpira frumusete prin toti porii...
Pe langa imaginile astea de vis, nu puteam ramane de piatra in fata bastinasilor, o gasca de feti-frumosi, toti blonzi cu ochii albastri, iar ele, mandre cosanzene, tot blonde, cu tenul auriu...destul de sociabili, obisnuiti cu turistii, politicosi....si totusi si acolo, ca peste tot, e o lume pestrita, au si ei chinezi, indieni care si-au dezvoltat mici afaceri, ucrainieni si chiar romani de-ai nostri.
Lasand la o parte fascinatia pe care am simtit-o in fata orasului, nu m-am putut abtine sa nu dau o tura si prin mall-urile lor..ca deh...mi-am pastrat si acolo pornirile femeiesti de a
achizitiona haine, sindromul asta de care nu cred ca vom scapa vreodata...si pot spune ca preturile articolelor de firma sunt comparabile cu cele de la noi, numai ca in perioadele de solduri, sunt mult mai mici fata de reducerile din magazinele noastre.Ehhh...m-as intoarce oricand in Praga, pt ca mai sunt multe de vazut...pana una alta inca mai retraiesc minunatul sentiment de a fi poposit timp de o saptamana intr-o poveste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu