The shape of things...

Nu vreau sa fac o cronica de teatru sau de film, dar nu ma pot abtine sa nu recunosc faptul ca piesa asta mi-a adus o revelatie: interiorul nostru e o plastilina, care poate fi modelata de celalalt cu rabdare si prin manipulare, iar iubirea sau, mai bine zis, simularea ei e una dintre metodele cele mai la indemana.

Cum se procedeaza?
Simplu. Se ia una bucata barbat, eventual cu ceva frustrari legate de aspectul fizic, de "forma", i se cultiva din plin incredere in el, prin complimente exagerate, i se sugereaza, fara a-i impune, ce tip de tunsoare sau de imbracaminte i s-ar potrivi...si, gata, eticheta a fost creata.

Ramane de rezolvat continutul, lucru destul de mult usurat de faptul ca barbatul nostru, acoperit de noua eticheta vandabila si, totodata, dezirabila, deja incepe sa se vada si el prin ochii celorlalti mult mai simpatic, incepe sa capete incredere in el si se avanta la vanatoare...in fine...piesa e mult mai complexa si trebuie traita, nu descrisa ...

Pornind de aici, e interesant de analizat omul cu tot ce are el si exterior si interior, e uimitor sa observi cat de subtila e arta manipularii si cat de bine se poate pricepe o femeie sa o foloseasca pt a obtine efectul dorit.

Un alt aspect de care trebuie sa se tina seama e importanta pe care o are atitudinea celorlalti fata de noi...o atitudine pozitiva constanta nu duce neaparat la infatuare si egoism exagerat, ci poate sa-ti intareasca increderea in tine, mai ales daca atitudinea asta vine din partea unei persoane care iti place, fata de care corpul tau dezvolta chimic, o atractie...chiar si sexul vindeca frustrari si transforma insesizabil omul...

E o piesa ca o lectie de viata si merita vazuta...cand incepe stagiunea, dati o fuga pana la Teatrul Act si veti avea parte de un spectacol pe cinste!