In seara asta ma supara verbul "a trebui" cu toata familia lui minunata, ordonata si programata.
De ce toata viata noastra se invarte in jurul lui "trebuie sa fac asta" sau "nu trebuie sa fac asta"?? De ce si de unde atata impunere? Putem foarte bine sa il inlocuim pe acest "trebuie" cu "imi place"...toate lucrurile frumoase din viata noastra nu le traim pentru ca trebuie, ci pt ca le facem de placere...
Haideti sa ne gandim la inceputul unei vieti...nasterea unui copil...e rezultatul unei dorinte, apare pentru ca vrem si ne place sa fim mamici sau tatici...nu sunt de acord cu oamenii care zic :vreau sa am un copil pentru ca trebuie!...nu, un copil nu apare pe lume doar pentru ca trebuie!
La fel se intampla si cu sentimentele si cu toata existenta noastra...nu iubim si nu traim pentru ca trebuie!!!
Nu-i inteleg pe oamenii care isi creeaza niste sabloane, se ascund in spatele unor pereti inventati si uita sa se bucure, ca ..deh..bucuria e o stare spontana care contravine celei programate...e greu si complicat sa traiesti clipa si sa te lasi invadat de senzatii de placere atata vreme cat trebuie sa fii in alta parte...
Pe langa faptul ca le creeaza oamenilor probleme in conjugare, verbul asta e chiar nesuferit si inutil, ne robotizeaza toate actiunile, ne taie aripile, ne ingusteaza orizonturile si ne traseaza limite.
Oare soarele ar mai rasari dimineata daca ar sti ca pana seara trebuie sa si apuna?
Spre deosebire de el, noi stim ca avem un sfarsit, dar si o viata pe care s-o traim cu placere si din placere si mai stim, chiar daca unora le e greu sa recunoasca, faptul ca oricat de mult ne-am programa-o, placerea momentului spontan e incomparabila si inegalabila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu