romantismul politic...o ultima solutie!?

A fost odata ca niciodata un guvern in frunte cu tata traian pe care poporul l-a investit prin vot sa faca ceva bun cu tara asta...a fost dorit din rasputeri acum 5 ani ca sa ne scape de comunisti, era alternativa dezirabila, minunata in care romanul isi punea toate sperantele pentru a-i fi mai bine..atat lui, cat si urmasilor, pt ca a fost invatat "prost" de niste inaintasi ilustri gen Stefan cel Mare, par exemple, ca intotdeauna din neamul nostru de luptatori patrioti se va alege un om care sa vrea binele poporului sau si nu sa-i suga sangele...
Si aceasta formula insemnata de dumnezeu,  compusa din oameni care promiteau, promiteau si iar promiteau, a primit pe mana banii tarii sa-i gestioneze in folosul poporului sau , sa-si indeplineasca un program de guvernare pompos trambitat..exact ca un manager caruia ii dai pe mana sa-ti conduca afacerea si cand ajungi la final de an si vrei sa culegi roadele..iaca, roadele-s poame.
Formula basesciana a fost varianta romantica, naiva, ca alternativa a regimului comunist iliescian anterior. Ne saturaseram de dictatura, de urmasii lui ceausescu si voiam altceva, o varianta necunoscuta in care ne puneam toata speranta ca se va potrivi ca o manusa dorintelor noastre si ne va reprezenta cu insufletire patriotica in urmatorii 5 ani.
Mandatul lor s-a scurs si simtim ca nu ne-am ales cu nimic. Din contra, parca ne invartim in cerc, pt ca am ajuns de unde am plecat.
Iata, suntem din nou pe punctul de a ne alege omul care sa ne reprezinte si avem aceleasi 2 alternative patriotarde, adica doua formule care au esuat. Dureros de paradoxal este ca traim o dilema din care nu putem iesi. Dam cu stangu-n dreptu, o rasucim pe toate partile, incercam sa gasim motivatii pt unii sau pt altii si balanta ramane rigida, imposibil sa se aplece in favoarea uneia dintre parti.
Ce e de facut? Avem nevoie de o solutie si parca nu se arata de nicaieri.
Aparuse, la un moment dat, ca un curcubeu pe bolta politica, dar s-a stins destul de repede pt ca nu a avut timp sa se arate tuturor. Nu avea in spate un partid mare care sa-l arate lumii, a trebuit sa dea din coate si sa iasa singur in fata prin forta umanului din el, prin naturaletea, spontaneitatea si carisma-i proprie. E vorba de Crin Antonescu.
A placut multora dintre noi. Ne arata altceva, o alta fata decat cele cu care fuseseram obisnuiti. Semanase speranta si reinsufletise electoratul.
Acum nu-l mai avem singur, ci in tandem cu un regim antebasescian consumat. Nasol si el..acest regim. Dar de data aceasta, si l-a strecurat pe Crin in san, nolens-volens, ca sa atraga si voturile electoratului lui.
Ce sa facem? Sa fim iarasi romantici, naivi, asa cum am fost acum 5 ani si sa alegem alternativa regimului actual, basescian? Agatati de speranta ca, poate, acelui Crin care ne-a insufletit i se va da posibilitatea de a-si spune cuvantul si nu va fi transformat de PSD intr-o fata morgana care sa ne momeasca iar?
Sau sa inchidem ochii si sa-l lasam pe base sa-si vada de ale lui in continuare, nestingherit?
Imi pare rau de tara asta ca este pusa si de data asta in postura de a alege sa spere, pt ca nimic din ce avem real nu ni s-a lipit de cuget, inima, simtire.
Si uite-asa cadem in butoiul cu melancolie si redevenim "romantici" si meditativi:
"Cum nu vii tu, Tepes doamne/Ca punand mana pe ei/Sa-i imparti in doua cete/ In smintiti si in misei ..."