vineri, 29 ianuarie 2010

up close and personal

Vazurati filmul?
E mai vechiut, intr-adevar, dar mi se pare sweet, mai ales in zilele alea cand nu ai chef sa te gandesti la nimic, ci doar sa-ti scalzi ochii si simtirea in butoiul cu romantism...

Robert Redford si Michelle Pfeiffer...frumosi si nebuni...

n-ai cont pe facebook, nu existi!

Mai nou, internetu' asta a devenit un fel de evidenta populatiei online, cu poze, ganduri si prostii...adica tot ce vrei tu sa impartasesti cu ceilalti, pornind de la figura vesela, trista, in vacanta, cu copilul, cu barbatul/sotia/amantul/a, cu prietenii , la prajitura, in piscina etc...

O retea de comunitate unde toata lumea ajunge sa fie prietena cu toata lumea pe principiul daca ala/aia e prieten/a cu tine, doar cu in click poti sa-l/s-o adaugi si tu, in lista ta de amici.

Si uite-asa, ca intr-o mare familie, la o agapa online, se aliniaza o gramada de lume, plus companiile, care, de asemenea, trebuie si ele inscrise in evidentele socialului internetesc.

Cred ca tre' sa-i fac si lu' fi-mea un cont, ca..deh!..maine-poimaine in loc sa iasa afara sa se joace la soare cu copiii, sa intre in contact cu ei, sa se dezvolte normal prin socializarea face to face, va trebui sa se regaseasca si ea printre omuletii care stau bulk pe orice fel de comunitate on-line, ca niste boabe de strugure pe un ciorchine, falosi de identitatea lor mirobolanta.
Not! Not! Not!

Sincer, sunt din ce in ce mai suparata pe faptul ca tot timpul nostru ajunge sa se imparta intre serviciu si internet. Se munceste mult in Romania, se sta mult peste program si desi toti se plang de lipsa timpului, ii gasesti gramada pe feisbuci sau pe alte minunate retele online.

Yap...si eu sunt unul dintre ei. Pentru mine suna ingrijorator...abia astept vara, sa ma lopatesc cu fi-mea in nisip.
Asa-i...o sa pun poze pe feisbuci...sa vedeti cat de mare a crescut :):):).

sursa foto : http://solarian.ro/page/7

joi, 28 ianuarie 2010

porcina - un biznis cu greutate

In uite minune minunata!! Da' le-a luat ceva pana au pus cartile pe fata, cu pseudo-gripa asta.
Oare cand o sa realizam ca in lumea asta cele mai tari biznisuri se fac in domeniul sanatatii, cu sanatatea noastra si a copiilor nostri. Si se fac pe picior mare, cu participare mondiala!!!

Chiar imi vine sa rad, desi e rasu'-plansu', cand ma gandesc ca au luat toate vietatile la rand si le-au facut raspunzatoare de cate un virus, care a trecut apoi la om, nu se stie cum,  poate din prea multa afectiune pentru animalu' din curte.

Sa ne amintim, mai intai a fost boala vacii nebune, apoi aviara, acu' porcina si probabil va mai urma sobolaneasca, veveriteasca, gandaceasca, ca sa iesim din batatura si sa bagam in seama si celelalte vietati.

Cititi aici concluziile desteptilor, date acum publicitatii, dupa ce deja companiile farmaceutice si-au luat banu' gros.

miercuri, 27 ianuarie 2010

zoro, zorooo, si pe noi cui ne lasasi???

Pentru cei care nu-l cunosc, Zoro e un prieten de-ai nostri pe care nu l-am mai vazut de ceva vreme si cu care povesteam mai des despre cate-n luna si in stele...are o mie de numere de telefon, nu mai stiu pe care si l-a pastrat, asa ca mi-e sila sa le iau la rand pe toate...
So, musiu Zoro, nu mi-ati facut onoarea sa participati activ p-aci, pe blog, asa ca va provoc sa ne mai impartasiti din experiente...sa ne mai invatati cate ceva, sa va stim printre noi...

Si ca sa va faceti cat de cat o idee despre el, va enunt o axioma de viata a la Zoro: cand ii faci unei femei un compliment, ea se deschide ca o floare, se lumineaza...sau ceva de genul...nu mai stiu exact-exact, dar cam asta era ideea!!!
Interesanta mi s-a parut, deci am retinut-o...tocmai de-aia, Zoro, dear, te asteptam p-aici ca sa ne mai adapam si noi de la intelepciunea celor care au trait mai multe...

Ma stii sugubeata intr-ale rostirii...asa ca sunt convinsa ca vei gusta stilul fara sa te superi!! :):):)

Iacata si un flamenco...asa, pour les connaisseurs :):):)

luni, 25 ianuarie 2010

noi accesorii

Laura a mai mesterit o gama de accesorii care sa ne puna frumusetea in valoare :).

Iata cateva:



love itself was gone...

Povesteam la postul asta despre relatiile dintre femei mai mari, ca varsta, si barbati mai mici. Diferente diverse, de la 3-4 ani pana la 9-10 ani. Si sustineam sus si tare ca orice relatie poate dura si poate deveni ceva frumos, daca asta isi doresc si partenerii.

Aplecand urechea in dreapta si stanga, aflai ca treaba nu-i chiar asa simpla. In teorie si in romane, dragostea rastoarna muntii si re-creeaza lumea. 
In realitate, insa, dragostea este, azi, doar instinct..care odata consumat, nu mai are chef de lucruri de-astea marete.

Imi spunea un prieten, odata, ca Platon a murit demult, relatiile platonice nu-si mai au rostul...pentru o lume complet materiala pana si-n simturi, o asa relatie este de-a dreptul desueta, expirata, nepotrivita si uneori pare chiar hilara, stupida.
Ne-am materializat cu totul, nu ne mai incanta nimic daca nu e palpabil si oamenii, ca sa-si dea senzatia ca totusi iubesc, ca se iau in seama la modul serios si isi infrumuseteaza sufletele, au gasit modalitatea cea mai evidenta de dragoste, apropierea fizica..si...ciudat, doar atat!!
Ma intreb, si aici de fapt iau in calcul toate tipurile de relatii, cum poate cineva macar o clipa sa creada ca poate construi o relatie langa altcineva cu care imparte doar un pat si atat!

Fara macar sa se cunoasca asa cum trebuie, ajung sa consume relatia fizica si-si dau seama ca sufleteste nu sunt compatibili, ca isi doresc lucruri diferite, ca au conceptii diferite, ca traiectoria lor in viata e diferita. Ca diferenta de varsta atarna greu atunci cand vine vorba de interese comune, de toleranta, de acceptarea celuilalt, de pasii necesari in maturizare ...

Mai meditam, mai traim, mai experimentam...


sâmbătă, 23 ianuarie 2010

barbati vs femei

M-a surprins asertiunea unui barbat care, certandu-se cu iubita lui, ii invoca drept motiv de despartire faptul ca este o femeie mult prea complicata pentru el. Prea complexa, prea isteata, prea frumoasa, prea perfecta, prea femeie!

What??? Cum naiba sa te desparti de o femeie care, din spusele lui, pare idealul???

La fel de intrigata a fost si ea ...el tocmai ii facea la modul rece, rational o declaratie de dragoste, compusa din vorbe, lipsita, e adevarat, de suspin, de voce suava, de ochi galesi, de freamat, de sentiment. Pur rationala, pur obiectiva, ca si cum ai descrie o mobila...sau o carte...sau nu stiu..ceva neinsufletit. Ciudat, nu?

Uitandu-se fix in ochii ei, el a continuat sa-si argumenteze spusele...eu sunt un barbat simplu si caut simplitatea, caut normalul, caut omenescul, nu vreau o zeita, nu-l vreau pe dumnezeu...si, in plus, ma simt mereu inferior tie, ma sperie totul la tine, simt ca mereu esti cu un pas inaintea mea si ca eu nu sunt suficient de bun pentru tine, ma simt inutil, ma frustreaza toate calitatile tale si ma simt total defect pe langa tine...

Cum vine treaba pana la urma cu barbatii astia? Cand il prind pe Dumnezeu de un picior, dau peste o femeie care le are pe toate, nu-i pot face fata, se sperie si fug, iar cand gasesc o femeie comuna, asa cum afirma ca-si doresc, se plictisesc repede si o cauta tot p-aia perfecta!!!

Bizarerie curata!! Ii vom intelege vreodata??

joi, 21 ianuarie 2010

ce sa fac cu atata libertate?

Rasfoind pe net diverse bloguri, am gasit aici o poveste de viata interesanta care te pune pe ganduri la modul cel mai serios.
Filosofii de viata conexe istorioarei si la fel de interesante le gasiti in josul scrierii, la comentarii.

Voi stiti ce sa faceti cu libertatea voastra?

marți, 19 ianuarie 2010

loisir

...pour les connaisseurs...:)

luni, 18 ianuarie 2010

despre mamici, tatici si...pampersi

S-a nascut bebe. Bucurie mare. Toata familia se aduna. Toti vor sa tina mica gagalice in brate. Sa se joace cu ea. Sa o simta. Sa-i arate ca e cel mai frumos cadou pentru intreaga familie.
Bunicile isi amintesc si povatuiesc proaspata mamica. Ea se vede cu botul mic in brate si nu stie de unde sa-l apuce si ce sa-i faca.

Sta, se linisteste si-si aminteste ca e mamica. Asta inseamna tot. Trebuie doar sa-si asculte instinctul.
Nimeni nu cunoaste copilul mai bine decat ea.

Si totul e minunat pana la scutece. Schimbat de scutece.
Si nu pipi...asta nici nu se vede...apropos...pentru cei inca neinitiati in domeniul mamici-tatici..unii pampersi miros discret a aloe, diverse...asa incat pipi chiar nu se simte.

Ehhhh...mare problema vine odata cu kaka :)...aici taticii deja dau bir cu fugitii si mamicile sunt cele care raman pe pozitii sa infrunte si asta.

Relatia taticilor cu pampersul plin e tare funny. Sclifoseli, eschivari, fete-fete, ochi dati peste cap, mutrite speriate. :):):) :D:D:D
Unde sa fug, unde sa m-ascund??? A explodat bomba langa mine si eu nu sunt inarmat si nici pregatit sa-i fac fata.

Hei, mamici, haideti sa povestim!! :D Poate ii va mai consola gandul ca mai sunt si alti tatici in lupta cu pampersii.

vineri, 15 ianuarie 2010

hitler - asasinul sau...artistul ?

V-ati pus vreodata intrebarea daca Hitler era negru si pe dinauntru asa cum s-a aratat lumii intregi, pe dinafara?
Sa fi fost oare Hitler un sensibil al frumosului? Greu de crezut! Si totusi...

Pe acest site apar cateva lucrari artistice care se pare ca ar fi fost realizate de el, picturi in acuarela sau ulei infatisand flori, catedrale sau peisaje.



Zice-se ca a incercat de cateva ori si la Academia de Arte din Viena, dar fara succes, nu a fost admis.
Timp de sase ani a dus o viata mizera in cele mai sarace cartiere ale orasului, singura-i sursa de venit fiind ilustratele cu diferite cladiri din Viena, pe care le picta si apoi le vindea in cafenele.

Probabil si frustrarea generata de respingere si de nerecunoasterea talentului sau artistic, plus comportamentul autoritar al tatalui si ura fata de bogatii lumii, evreii, au fost o combinatie potrivita pentru ororile pe care urma sa le comita.

consultant in shopping international...wanna be...



Cica fatuca asta a castigat preselectia celor de la LetsBuyIt.com (un site care face comparatie de preturi pe net) pentru al doilea cel mai tare job din lume...pentru o femeie, as adauga eu....acela de consultant in  shopping international, scrie Le Figaro .

Ce va face ea, mai exact?
Timp de o luna, avand un buget de 10 000 eur, va calatori in mai multe orase ale lumii, in special in cele sapte renumite capitale ale modei : Paris, Tokio, Berlin, Milano, New York, Londra si Hong-Kong si va face shopping, de fapt, va cauta "les bonnes affaires" ...pentru un salariu, oh, da, va primi si bani...de 5000 de eur...intr-o luna :D.
Wow! Wow! Wow!

L-au numit al doilea cel mai tare job din lume, dupa ce o agentie de voiaj propunea drept cel mai tare job din lume, pe la inceputul anului trecut, postul de portar/paznic/administrator  :):):) pe o insula paradisiaca , undeva prin Australia....pe un salariu muuuult mai mic..doar 83 000 eur timp de sase luni.
De 83 000 de ori WOW!

Cate facultati ti-or trebui pentru loisir-urile astea? A, nu, nu facultati, doar abilitati!!! :D:D:D

vineri, 8 ianuarie 2010

dilema nevestei care asteapta

Ce faci daca barbatul iti intarzie mai multe seri la rand, pe motiv ca sta la serviciu?

1. il culci pe presul de la usa...hai, fie, aspirat in prealabil si..poate ti se face mila si-o dai si o perna;
2.il ierti, cu conditia sa fie la picioarele tale :D de cate ori vrei;
3.il ignori;
4.il pui sa schimbe pampersi juma de an :D;
5.ii tai accesul la tv si la net;
6.ii interzici sa mai iasa la bere cu baietii;
7.il intelegi, pentru ca-l iubesti.

Bineinteles ca lista de "pedepse" poate continua, va astept cu propuneri.
Dear, u first, ca sa stiu cum ma preparez :D !!

sursa foto : www.photobucket.com/images/wife waiting husband/

joi, 7 ianuarie 2010

fisuri intr-un ansamblu nou de locuinte ...ca sa vezi!!!

Viitor de aur tara noastra are ....si afaceristi infloritori in ...imobiliare !!!





sursa foto : http://imobiliare.shopmania.ro/complex/rasarit-de-soare

miercuri, 6 ianuarie 2010

ratiune sau simtire?

Ascultand-o pe Mandy Moore, mi-am amintit de meditatiile filozofice din facultate cand, sub teii atat de bine mirositori din regie, o studenta la litere incerca sa inteleaga tainuitele intelesuri ale iubirii care iesise din carti si se intampla de-adevaratelea.

Cu Pascal in minte, patrunsa de vorbele lui celebre...le coeur a ses raisons que la raison ne connait pas...incercam sa ma iau in serios, emotional si sa ma ignor, rational.
Dar cum nu ai cum sa le separi, caci fac parte din tine, a trebuit sa le impac pe amandoua...cumva...mi-au trebuit vreo cinci ani si imi mai trebuie inca o viata de acum incolo.

Cu mireasma primaverii ce ne mangaia sufletele inocente, masurand la pas de promenada malurile Dambovitei studentesti, cu pletele fluturande peste umerii goi, dar imbratisati de raze blande de luna, cautam nemurirea. Prin noi. Prin sentimente.

Ratiunea ne-o pastraseram pentru mai tarziu. Urma sa avem nevoie de ea in alte situatii. Mai serioase. Deocamdata eram doar copii.
Si numai simtire. Miros de tei. Si raze blande de luna. Si noi.

ready for love

Chapeau bas in fata talentului cu care au fost inzestrati unii!

India.Arie..o voce care parca iti poposeste in inima pentru a-ti canta despre iubire...live...acompaniata doar de un singur instrument...impresionant!!


sa-mi schimb sau nu serviciul pe timp de criza?

De ce ai face asta?

Simplu. Pentru ca angajatorul cica face economii si iti cere sa te resemnezi financiar. Ca si cum si stomacul tau s-ar resemna in fata kilului de carne si ar zice: stai asa, carne, ca nu e cum vrea gaina si ala de-a hranit-o si a investit furaje in ea, e cum vrea angajatoru meu! el nu imi mareste salariul, deci nici tu nu vrei mai mult pe copanul pe care mi-l dai sa-l pun in farfurie! Fair, nu? Principiul cauza-efect!

Ideea cu criza care cere masura in toate cele mi se pare un cliseu idiot si o smecherie financiara de care toti se agata acum!

Vorbesti de pe pozitia angajatului, probabil ca mi-ar imputa unii! si e usor de zis, e usor de infierat cand nu ai banii pe mana, din ce in ce mai putini , bani pe care sa incerci sa-i gestionezi in asa fel incat sa nu te pasca falimentul.

Daaa!!! True, true!! Dar, aici se vad cu adevarat managerii, aia care stiu a organiza, aia care stiu si simt afacerea, aia care din putin fac mult si acolo unde nu curge nimic, trebuie sa gaseasca mijlocul de a dezgheta biznisu amortit. Efectul de domino face intr-adevar victime in lant, dar, de-aia cica s-au inventat managerii.
Sa gaseasca solutia optima, nu sa bage capu in nisip ca strutu si sa zica: gata, lasati-ma sa va strang cureaua, ca trebuie sa fim cumpatati!

Da' marinaru ala care conduce corabia pe furtuna si trebuie sa-si duca echipajul cu bine la mal, pt ca asta e jobul lui, cauta cea mai buna cale si incearca sa tina vasul pe linia de plutire chiar cu pretul vietii. E vorba de supravietuire...nu isi tranteste basca pe punte si zice: gata, ce-o fi o fi, facem si noi ce putem!
Incercam totul! cautam in noi, in intuitia noastra, in experienta noastra, in teoria cartilor si practica vietii din domeniul respectiv si ne calim impreuna, dar si ajungem impreuna la mal, cu sacrificiu comun.

Intrebarea mea e: avem cu adevarat manageri? sau doar sefi frustrati si neajutorati? avem oameni cu stofa de conducatori de biznis sau doar diplome si fetze profund marcate de gravitatea functiei? avem lideri intre noi sau doar cautatori de comori si de izbanzi personale?
Avem oameni capabili sau numai oameni care joaca un teatru al functiei lor?

Adevaratii manageri se aleg ca graul de neghina chiar in situatii limita, pe timp de criza, iar adevaratele institutii in care merita sa muncesti sunt cele care au parte de astfel de oameni!

Asa ca, daca ai nimerit intr-un astfel de loc, cu asa oameni-model, merita sa ramai si sa lupti alaturi de ei, daca nu, e de preferat sa-i cauti pana ii gasesti.
Acolo e de tine!

golful-o noua fitza


Hei, people, vom avea teren de golf la Snagov!! nu e super tare?? stam pe munti de aur si de bun simt si huzurim pe toate planurile...uitam ca suntem datori vanduti fmi-ului si aruncam cu banii pe fuduleala si pe stupizenii iluzorii...ohhhh...tichie de margaritar ii trebuie chelului!!

Dar nu disperati, evoluam, snobismul si cosmopolitismul  sunt in floare, tot ce au altii e minunat, interesant, bun de adus in tara...nu conteaza daca ni se potriveste sau nu, e important ca la altii merge..atunci, hai si noi cu sacu la pomu laudat!

Ma uitam zilele trecute la oamenii strazii si mai ales la copiii strazii ajunsi acolo din diverse motive..si ma intreb acum: oare, proiectele marete pe care le are tara asta, de fapt, conducatorii ei, ii vizeaza si pe acesti amarati? vor juca si ei golf vreodata? in mod sigur nu e asta scopul lor in viata, sarmanii astia au mai degraba grija mancarii si a zilei de maine, asta e singura realitate pe care o cunosc si care-i ingrijoreaza.

Hei, voi, aia cu bani multi care faceati pana acum tenis si sala, asa ca sa fiti la moda, schimbati directia, aveti liber acum la golf...si e mai marfa, e sportul bogatilor din toata lumea!... si cum si noi avem nababii nostri, unii veritabili, alti doar parveniti, li s-a mai dat un mijloc de entertainment, ca oricum economia tarii e sustinuta de banii din afacerile lor si nu din cei 10 ron cersiti de oamenii strazii. Sa fim seriosi!!
Deci, numai lor li se adreseaza alesii nostri, ceilalti ne fac de rusine, asadar trebuie ignorati, eventual daca s-ar rezolva cu un simplu...delete!! sa dispara ca si cum n-ar fi existat niciodata in minunata si perfecta noastra patrie.

Ma autodenunt: sunt de-a dreptul impresionata!

sursa foto :

marți, 5 ianuarie 2010

pot sa aleg !?

Am revazut, de curand, filmul Tinerete furata si bineinteles ca m-a apucat filozofeala...am realizat ca toata morala filmului sta in cuvintele asistentei-sefe: Tu esti sanatoasa, Susanna, doar ca te innebunesti singura!
Eii...n-am reprodus tocmai ad litteram, dar cam asta era ideea.

Cu alte cuvinte, suntem singurii responsabili de deciziile pe care le luam in viata, de ceea ce ne alegem sa fim, de perna moale sau tare pe care punem capul seara.

Majoritatea oamenilor prefera sa fie, in genere, lasi.
Fiindca e mai simplu sa fie altcineva vinovat, si nu tu, e mai simplu sa vezi paiul din ochiul celuilalt si pe al tau, nu, e mai comod sa traiesti situatii conventionale si sa te consolezi cu gandul ca asa trebuie facut, ca si cum nu ar exista alternative.

Intotdeauna exista alternative. Si libertatea de a alege. Sa fii nebun sau sanatos. Sa fii rau sau sa fii bun. Sa fii nefericit sau... ,sa fii..., sa fii...., sa fii ce vrei tu sa fii sau ce vor altii.
Esti propriul pastor in propria-ti gradina si iti e cald sau rece datorita ori din cauza ta. Exclusiv.

Ma gandesc ca, probabil, cel mai bun sfat pe i-l pot da copilului meu va fi sa fie intotdeauna ea, niciodata altcineva, sa fie singurul etalon de care sa tina seama atunci cand decide.
Nu e egoism. E supravietuire. Si, mai mult, e convietuire placuta cu tine insuti/insati.